Un popas de odihnă – Silvia Seman

Cineva ar putea sa ma acuze de predilectie dat fiind gradul de rudenie dintre noi despre afirmatiile ce le voi face . Pe linga faptul ca suntem cumnate suntem surori in Hristos . Suntem chemate sa slujim in ogorul evangheliei printre femei si ne leaga funiile dragostei cu aceeasi pasiune arzatoare de trage- diile si triumfurile femeilor.Avem aceeasi dorinta arzatoare sa le vedem atinse de dragostea lui Dumnezeu. Dorim ca El sa domneasca peste imprejurarile vietii. Orice fiinta umana in umblarea pe acest pamant a intampinat tragedie dar si triumf . Cand nu a ascultat si nu s-a lasat influentata de soapta celui viclean care doreste sa le inece in handicapul constiintei si a invinovatirii s-au ridicat din groapa pacatului si-au adunat cioburile si au primit un chip asemanator cu cel al Mintuitorului.

Ati recunoscut cartile scrise de Ligia Seman in paragraful anterior :”Funiile dragostei”, “Tragedie si triumf”, “Handicapul constiintei”, “Domnind peste imprejurarile vietii”, si ultima , cea mai noua si extensiva carte “Portrete din cioburi”. Carti care ne-au acaparat, ne-au introdus in lumi imaginare dar atat de asemanatoare cu lumea noastra, cu oameni diferiti dar normali incat urmaresti cuvintele si actiunile celor cunoscuti descoperind cu uimire similitudine intre ei si caracterele cartii.

Seara a inceput cu piese muzicale interpretate de Aura Raica venita special din Seattle si Lacrima Bergheano de la biserica Agape. Cu voci calde incarcate de sentimente cele doua ne-au pictat portretul Celui mai minunat dintre pamanteni. Mirele nostru iubit! Domnul Isus Hristos ! De multe ori captivate de vocile superbe de melodiile sublime simtind adanc ceea ce cantaretele transmiteau ne-am unit glasurile intr-un cor de multumire si adorare . Dorina Pricop din Hateg ne-a adus aminte cat de poetic este sufletul romanului prin versurile recitate artistic.

Pentru cei plecati intre straini departe de locurile natale, orice asociere cu ele , produce vibrari ale sufletului.Desi sunt plecata de mai bine de douazeci si cinci de ani din Hunedoara cand aud vorbindu-se despre acel colt de tara sunt cuprinsa de amintiri nostalgice si doruri vagi. Aderand la aceste sentimente multe femei din Hunedoara au participat la conferinta. Ligia traieste in orasul Hunedoara impreuna cu Tibi sotul ei si cele doua fice Ruth si Rebeca, amandoua studente. Participante din Simeria, Deva, Hateg, Cugir dar si mai de departe din Cluj, Sibiu, Baia-Mare s-au adunat precum albinele la stup. Departe de familie, de rudenii, de prieteni, ne-am reconstruit intr-o noua familie cu aceleasi nazuinte, aceleasi simtaminte si doruri, ne-am facut noi prieteni. Personal in aceasta biserica care este ca o familie vie, am crescut spiritual inconjurata si incurajata de grupul de surori-prietene. Bunatatea lor, credinciosia lor, ascultarea lor si sinceritatea lor sunt cateva atribute din lista
lunga care le da valoare deosebita. Cu cest grup am plans, am ras, am sarbatorit victorii si succese, ne-am rugat cu aceeasi inima. Ca o adevarata familie. Ligia s-a reantors pentu a doua oara in mijlocul acestei familii. Multe dintre participante, cititoare asidue au venit sa se intalneasca nu doar cu scriitoarea preferata ci cu o prietena caci Ligia prin sensibilitatea ei, prin rabdarea ei, s-a apropiat de inimile lor la un nivel intim.

S-a vrut ca o surpriza pentru Ligia. Lidera cu femeile in biserica Philadelphia, Ana Pop m-a invitat in fata ca sa prezint participantelor pe invitata noastra.

“Calcati pe urmele mele intrucit si eu calc pe urmele lui Hristos “, ne spune apostolul Pavel in 1Corinteni 11:1 Daca urmarim pe harta vremii sale gasim urmele pasilor sai peste tot. Referirea este spirituala dar si literala. Ligia este una dintre persoanele care le implineste pe amindoua. Literal pasii ei calca mai departe decat urmele pasilor apostolului Pavel. A vizitat pentru a sluji femeilor la conferinte intr-o multitudine de tari din batrana Europa. Acum a trecut oceanul Atlantic si-si lasa urmele pasilor de pe coasta de est pana pe coasta de vest.Cu aceste cuvinte am inceput prezentarea scurta. Spiritual, Ligia ne -a prezentat urmele pasilor si cresterea spirituala printr-o prezentare vizuala.Pe fondul muzical sfasaietor al unei viori cu influente traditional romanesti Ligia ne-a luat de mana si ne-a purtat in lumea ei. Lume pe care impreuna cu Tibi sotul ei, incearca sa o vindece, sa o incurajeze prin consiliere crestina. Fiinte umane cazute in prapastiile depresiei, zbatandu-se in noroiul pacatului, purtand in ele si pe umeri poveri greu de imaginat ne-au patruns in inimi prin prezentarea acestui mic film.

Ligia sta in fata audientei vulnerabila si transparenta , castigand inimile si atentia prin impartasirea zbaterilor, esecurilor si greutatile propii.Dindu-se exemplu de prelucrare de ridicare si recunostinta pentru tot ceea ce Dumnezeu a pus pe cararea vietii ei. Cele peste 200 de participante oprite la un popas pentru sufletul lor din rutina cotidianului si-au lasat poverile vietii si greutatile care le hartuiesc la usa si se racoresc sub finici ca poporul Israel la Elim , adapandu-se din izvoarele iubirii. Inimile lor s-au conectat la Sursa puterii. FII O SOLUTIE PENTRU DUMNEZEU, NU O VICTIMA A IMPREJURARILOR! este tematica prezentata de Ligia Seman .

- Un gest mic, o vorba buna, de multe ori ascultarea cu atentie si simpatie, o imbratisare sincera au intors suflete cazute din lumea pierzarii spre imparatia lui Dumnezeu.

-Dumnezeu foloseste putinul nostru cand il punem in mina Sa ca sa faca lucruri minunate si mari.

- Dumnezeu doreste ca noi sa ne uitam la cei din jur si sa-i vedem cu ochii Sai, sa simtim ce Domnul Isus simte pentru ei:compasiune si mila. El si-a dat viata pe cruce ca sa salveze sufletele dela moartea vesnica.

- Dumnezeu a avut in vedere vremea in care tu te vei naste pe acest pamant, circumstantele din timpurile acestea, luptele , neputintele, atacurile spirituale tipice vremii si te-a echipat cu tot arsenalul pentru a lupta si a supravietui.

- Nu o supravietuire amara, plina de infrangeri, ci o supravietuire plina de victorii zilnice.

- Pe cat de importanta este mantuirea individuala la fel de importanta este trairea noastra victorioasa plina de victorii spirituale si emotionale.

-”EU AM VENIT SA AVETI VIATA DIN BELSUG ” ne-a promis Domnul Isus. (Ioan 10:10).

Conferinta care a tinut peste doua ore s-a incheiat cu o masa de dragoste . Cu farfuriile incarcate de feluritele si gustoasele bucate, ne-am delectat prin discutii prelungite pana dupa ora 11:00 PM. Va ramane o seara de neuitat, de cercetare, de provocare si crestere spirituala. Un popas de odihna sufleteasca.

Silvia-Varvara Seman

Portland, OR – 10 noiembrie 2011

Lansare de carte la Biblioteca Romaneasca din Chicago

Conferinta pentru femei la Biserica Elim din Lawrenceville, Georgia

Într-o lume agitată, în care suntem mereu angrenaţi simultan în proiecte multiple, în care o nouă zi înseamnă de cele mai multe ori o nouă problemă, seara de vineri, 28 octombrie, 2011 pe care am petrecut-o în prezenţa unui numeros grup de femei in cadrul Conferinţei Femeilor organizată de catre Comitetul Doamnelor din cadrul Bisericii Elim din Lawrenceville, Georgia a reprezentat o oaza de linişte, un moment de introspecţie şi dătător de speranţă.

Invitata specială a acestei conferinţe a fost d-na Ligia Seman, romancieră de literatură creştină, ale cărei romane “Funiile dragostei”, “Handicapul conştiinţei”, “Domnind peste imprejurile vietii”, “Portrete din cioburi” şi “Tragedie şi triumf”, s-au bucurat de un real succes, fiind bine primite şi apreciate atat in România cat şi în America, în randul diasporei romane. Multe dintre participantele acestei conferinţe sunt cititoare fidele ale romanelor d-nei Lâgia şi întreaga seară a pastrat tonul unei reuniuni intime între prietene. D-na Ligia Seman locuieste în Hunedoara, este casatorită şi impreună cu soţul ei, Tibi are doua fete, Ruth şi Rebecca. Pornind de la povestea vieţii sale, pe parcursul a doua ore, d-na Ligia a captivat atenţia tuturor celor prezente printr-o dezbatere intersantă şi educativă asupra tematicii alese “Cum sa nu te prăbuşeşti într-o lume care se clatină?” Mamă, fiică, soţie, soră-tot mai des, noi femeile ducem pe umeri “greul” emoţional al unei familii. Făurite cu o parte emoţională mai puternic conturată, noi femeile filtrăm totul prin prisma sentimentelor. “Cu răbdare, dragoste, şi credinţă în Dumnezeu, noi, femeile”- a spus d-na Ligia Seman-“putem să mutam muntii. Fiti înţelegatoare cu soţii şi copiii vostri, rugaţi-va impreună cu ei, şi lucruri care uneori nu se pot spune vor fi descoperite prin rugăciune”.

Înzestratată cu o vastă educaţie literară dar şi o bogată cunostinţă biblică, d-na Ligia ne-a transmis mesajul şi crezul personal care o definesc: dragostea şi supunerea faţă de Dumnezeu, iubirea şi slujirea prin dragoste fată de soţ si copii, compasiunea şi inţelegerea în familie, exemplul de familie pe care doar o mamă şi un tată-uniţi şi puternici în dragostea lor faţă de Dumnezeu şi faţa de celălalt-pot să îl ofere copiilor.

Pe langă latura literară a activitaţii sale, d-na Ligia ne-a împartaşit din activităţile dansei conduse in cadrul Cabinetului de Consiliere Familiala din Hunedoara. Prin dansa, am avut acces la drama personală a anumitor persone ale caror destine tragice ne-au întristat dar totodată şi mobilizat in dorinţa noastră de a nu fi pasive şi de a ajuta pe cat ne stă in putinţa acţiunile de binefacere organizate de către familia Seman.

Seara s-a incheiat cu o discuţie liberă între toate toate persoanele prezente şi o delicioasă gustare pregatită cu mult talent culinar de către gospodinele bisericii Elim, carora le mulţumim pentru generozitatea lor de gazde. Aş dori sa îi mulţumesc pe această cale d-nei Ica Avram, soţia pastorului Cosmin Avram, liderul spiritual al bisericii Elim, pentru invitaţia adresată de a participa la această conferinţă şi totodata d-nei Ligia Seman pentru cuvintele şi sfaturile înţelepte oferite tuturor celor prezente.

Maica Tereza spunea “Nu putem face cu toţii lucruri mari, dar putem face lucruri mici cu multă dragoste”. Vă invit să urmaţi acest percept în viaţa de zi cu zi, şi să nu uitaţi ca a fi o prezenţă activă, pozitiva şi benefică în viaţa celor din jur, a oferi un cuvânt bun, optimist, un ajutor moral sau material după posibilitaţile fiecareia dintre noi este o datorie morală şi creştinească. ( Mara Circiu)

 Sursa: http://confluente.ro/Puterea_cuvantului_conferinta_femeilor_din_cadrul_bisericii_elim_.html

Conferință pentru femei la Biserica Penticostală Elim din Chicago

http://popaspentrusuflet.wordpress.com

Reportaj audio – Lansare “Portrete din cioburi” la Iaşi

Dupa lansarea cu succes la Suceava , Alexandria Librarii a lansat si la Iasi  romanul in doua volume al Ligiei Seman « Portrete din cioburi » intr-un ambient placut si in prezenta unui public avizat.

Doamna Angela Furtuna – scriitor, critic literar – a prezentat-o pe Ligia Seman ca fiind genul de scriitor care imbina arta scrisului cu arta pedagogica din dorinta de a interveni in formarea cititorului, de a contribui la transformarea acestuia ; genul de scriitor preocupat mai mult de aspectul etic al lumii in care traim aflata in degringolada decat de experimentele artistice literare care se petrec astazi.

« Aceasta lansare ne-a reconfirmat faptul ca genul de literatura scrisa de Ligia Seman, cu mesaj etic, pedagogic, psihologic si terapeutic, este foarte necesar pe piata actuala a valorilor culturale romanesti mai ales in conditiile unei societati aflate in deriva, in cautare de modele. Iata ca unele din aceste modele pot fi furnizate de scriitorul de literatura crestina » – a mai spus doamna Angela Furtuna.

Doamna Mariana Dvorszich – profesor, publicist – a vorbit despre noutatea romanului, despre ceea ce aduce nou romanul Ligiei Seman in literatura romana.

«  Portrete din cioburi » este in acelasi timp roman de creatie si roman de analiza psihologica. Autoarea are capacitatea de a ancora analiza psihologica in creatie si invers prin reverberatiile celor doua, cu o mana de maestru » a afirmat doamna Dvorszich.

Doamna Margareta Lupascu – profesor, realizator de programe radio – in discursul sau a spicuit cateva aspecte din istoria literaturii romane pentru ca reamintindu-ne sa intelegem care este locul de drept a literaturii crestine in cultura romaneasca.

« O istorie a culturii romanesti inafara culturii si civilizatiei crestine este imposibil de realizat » – a fost concluzia.

Despre autoare si romanul ei, a spus : « Întro societate în care tot mai mulţi işi conjugă existenţa cu verbe precum : merit, mi se cuvine, sunt, vreau, iar aceste verbe au devenit metoda lor de comunicare, literatura scrisă de Ligia Seman alege,în contrast, acea formă de comunicare prin intermediul căreia transmite şi demonstrează că îi pasă, că ceilalţi contează pentru ea. Care este această formă de comunicare? Este dragostea pentru semeni.

Ceea ce dă o mare greutate romanului Ligiei Seman este faptul că « Portrete din cioburi » este o carte pentru fiecare dintre noi! Autoarea vrea să descoperim şi să ne descoperim mai mult, să înţelegem şi să ne întelegem mai bine, să descoperim soluţii la problemele noastre şi să găsim vindecare pentru rănile noastre. »

Ascultati reportajul audio aici:

sursa: vorbabuna

Ligia SEMAN – un itinerar al vietii si cartii crestine

Poeta si romanciera hunedoreanca Ligia Seman a debutat literar in cenaclul „Lucian Blaga” al tineretului indrumat de subsemnatul intre 1974- 1995.  Provenind dintr-o familie  traumatizata, la un moment dat a  plecat din cenaclu, ( si bine a facut), mergand la biserica penticostala din orasul Hunedoara.  I-am pretuit talentul, pe atunci scria doar poezie, una tensionata de starile abisale, de suferinte psihice  refulate prin scrisul literar, alegoric, narativ, poetizant uneori.
Cum eu eram supravegheat de „ organe”, care imi reprosau ca „ agiti spiritele tinerilor”, mi-a spus ca e mai bine pentru ea si pentru calea ei, a vietii ei. Ulterior s-a casatorit ( Seman), si are doua fete, ne intalnim uneori si vorbim una- alta. I-am girat cu placere doua intalniri cu public, una la liceul unde ea preda  un curs de evanghelizare ( ?) , la „ concurenta” cu preotul ortodox, alta la o lansare ampla cu public larg, cititori din biserici si persoane cu dizabilitati. Am elogiat si atunci, pe merit, alaturi de pastorul Gligor Hada, vechi prieten al meu si al familiei mele pentecostale.
La revolutie, am obtinut acte din sediul securitatii locale, cu „ tabele de tineri elevi infestati religiosi”, note informative pe care directorii erau obligati sa le dea la partid… Ligia era si ea printre acestea. M-au acuzat ca eu am trimis-o ( ?!) la pocaiti, deoarece si eu sunt fiu de pastor pentecostal…Nu i-am spus, ca sa nu ii otravesc copilaria. Un lucru e clar : Ligia scrie pentru a se mantui prin scris, in felul ei…Secretul este A CREDE si a nu marturisi mincinos, stramb, cu voie ori fara voie.
A publicat in tara cel putin  trei romane de factura crestina, neoprotestanta., avand sprijin la editurile de resort din Oradea si altele.Romanele ei sunt oarecum didactice, cu multe trimiteri biblice, deci au caracter formativ, apostolic, oarecum. Dupa 1989, avand studii teologice baptiste, a fost profesoara de religie in invatamantul hunedorean. „Nemeritat de ingrata a fost soarta” literara a Ligiei Seman, mai ales anii adolescentei. Romanul „ Funiile dragostei”, debut oradean, cuprinde 300 de pagini de naratie moderna, intesata de citate biblice, intr-o epica structuralista moralizatoare- didactica. Cartea evoca memorabil si dramatic anchete securistice in randul studentimii unui oras din vestul tarii si consecintele asupra unor destine. Personajele sunt concis creionate, tensiunea starilor deseori exploziva. Catarsic, dar si initiatic, acest prim roman al ei a fost excelent salutat de cititorii din tara si strainatate.

Modernitatea travaliului epic se intrepatrunde cu apelurile (recursurile) la Noul Testament. Capitolele sunt intrepatrunse, modulare, cu insertii psalmice, cronologic, amintind tehnica cinematografica (montajul eseistic); memoria  este ceea ce psihanalistii numesc „ regresiune in memorie”, telepatie auto- indusa, uneori  voalata de „ falsa memorie”, datorata frustrarilor, este zguduita de trauma psihica a Sistemului activistic- securistic, vizand individul si masificarea lui in societatea docila, robotizanta. Supravietuirea este de fapt subvietuire, iar efectul este „ handicapul constiintei”, stergerea – sau spalarea- memoriei – creierului, de fapt paranoizarea prin inregimentare, schizofrenizarea.Unica solutie este credinta in divinitate si iubirea  de aproapele in sens crestin. Ligia Seman cea  din poeziile dintai, terifiate si sindromice ale unei patologii a alienarii individului in societatea „ multilateral dezvoltata” , a optat pentru roman insa substanta prozei ei a ramas lirica. Dupa evenimentele din 1989, suntem debusolati si singuri, chiar daca nu am fost indoctrinati, cum generatia ei e salvata de „timp” si schimbarea socanta” – Provincia Corvina nr. 3, 1997.

Fin psiholog al personalitatii decazute dar si a colectivitatii ce devine complice , prin lasitate si instrainare  sinelui, – conform relatiei patologice sadomasochiste, victima- calau, Ligia Seman (foto) controleaza ingenios constructia romanesca, situatiile ce se succeda si culmineaza in desfasurarea dramatica pe care o numim stigmatica. Ceea ce in anii adolescentei Ligiei era inflamabil in metafore ca intr-un „ delir controlat”, subtextual, s-a deschis in romanele ei ca o ramificare semantica pe verticala unui arbore ancestral, revigurat de aerul tare al Libertatii de exprimare si de confesiune. In ambele romane, personajele – cheie sunt urmarite de implacabilul unui determinism ateu, in care instanta divina intervine pedepsitor- justitiar si uneori iertator. In vidul tenebros al ateismului, entitatea umana se va surpa, opturarea constiintei (sinelui) conducand la autodistrugere. Ligia Seman scrie romanul continuu al acestei dileme existentiale si vocatia ei teosofica este o chemare  si un efect sublim al vindecarii. De la bantuire spre mantuire, am spune.Drumul vietii ei este „ magic” unul al scrierilor ei cu verva evanghelica. Sunt convins ca ea va finaliza ceea ce a inceput, efectul exorcizant si catarsic al scrisului ei – se transfera terminologic in teoria moderna a literaturii.

Criza comunicarii s-a adancit, aparenht paradoxal, deoarece o  criminala inductie dinspre profanul devenit seismic ca un siaj ce se amplifica  -  feed back -  (nu am spus placebo!), criza candva resimtita dramatic in orasul  sarac de pe dealul Hunedoarei,  este evocata indraznet si cu har narativ,  prin perfidia unor forte ocultate si disimulate in „ salvatorii neamului” ce s-au reincarnat (impielitat) dupa lovitura  cripto-comunista  din 1989 si imediat  – inocularea diversoponista a ideii ca” toata natiunea este vinovata” de totalitarismul acum prabusit, aparent agonic, dar stihial activ si oricand gata sa revina.  Aceasta umbra planeaza cumva in romanele ei.

Dupa debutul  Ligiei  Seman, tacerea anumitor medii literare in jurul primului roman, era complice „ handicapului constiintei” pe care Ligia Seman il va relua in  romanul ulterior, cvasi-alegoric si cu accente autobiografice. Am avut bucuria fostului ei mentor literar de a o prezenta publicului, in acea sala unde erau si cativa asistenti in suferinta, unii in carucioare cu rotile. Puternicul suflu evanghelic al literaturii Ligiei Seman grevat pe un talent innascut si intarit de conduita  proprie si  experimentul  misionaristic  al propriei ei vieti, al familiei si prietenilor,  pot fi garantia unui traseu modern – modern- apostolic in care implicarea ferventa a scriitorului in societate este modelatoare. Am evocat in doua carti de memorialistica ale mele. Poate e monstruos, insa AZI se stie ca „ revolutia” a fost facuta de unii din securitate si altii din sericiile secrte ale Armatei, olalta cu activistii de teapa lui Iliescu- Brucan Bruckhar),  Petre Roman ( Neulander), gen. Militaru, Guse, etc.  si o cohorta intreaga de altii. Cui ii mai pasa ca personajele obsedante ale Ligiei, ale noastre, s-au metamorfozat  cameleonic, ca niste ventriloci ai Raului ? Istoria o scriu mereu cei care tradeaza chiar cauza pe care , vezi Doamne, o pledeaza demagogic. Iar VRAJBA este cheia succesului distrugerii Fiintei nationale…
Reluand acest text dupa cativa ani, spre a-l semnala dlui Octavian Curpas, adaug ceva poate semnificativ: ii cunosc efortul de a  fi primita in USR, numai ca stiu foarte bine ca exista o atmosfera complicata in acest sens, daca nu chiar o retinere fata de literatura religioasa a confesiunilor netraditionale din Romania. Un alt motiv al retinerii este presiunea multora de a intra in USR pentru „ avantajul” de primi un procent la pensie, din fondul fostei Uniuni; numai ca sunt preferati doar cei care au cotizat ani multi la fostul Fond Literar. Poate astea nu sunt relevante, insa pentru mine, sunt, deoarece fac parte din viata mea ( literara). Ligia va confirma calitatile de scriitoare, indiferent de incercarile vietii ei, traumatizante, ca ale multor romani.

Eugen Evu, academician, membru al USR din Romania.
*Articol aparut in Revista Agero si in Romanian Vip

 

Discursul ţinut cu ocazia lansării romanului „ Portrete din cioburi” la Iaşi în Librăriile Alexandria

1.  Ce m-a motivat să aleg calea scrisului pentru a sluji semenilor mei?

C. S Lewis, un creştin autentic, autor al mai multor cărţi de învăţătură creştină dar şi scriitor de cărţi cu caracter beletristic – spunea: „Una dintre beneficiile majore ale literaturii este aceea că ea ne oferă un mijloc prin care putem pătrunde pentru o vreme în mintea altora, că ne permite să trăim într-un anumit moment sau să fim prizonierii unei anumite filozofii.”

Rolul unui scriitor este acela de a reda pe paginile operei  sale însăşi viaţa aşa cum este ea. Viaţa interioară a fiecărui om de rând înseamnă sentimente, frământări, idei, experienţe. Rolul unui scriitor este acela de a materializa pe paginile unei cărţi prin evenimentele, stările sufleteşti, experienţele personajelor, trăiri din subteranele conştiinţei ceea ce se află într-o formă încâlcită în interiorul nostru. Adevărata literatură seamănă cu viaţa reală, de aceea – o carte bună poate să însemne pentru cel care o parcurge mai mult decât o terapie.

Cred că parcurgând o operă literară  cu greutate, cititorul poate căpăta înţelepciunea vieţii explorând frământările, alegerile greşite, eşecurile unui personaj, astfel putând preveni anumite situaţii de viaţă care nu sunt bune sau poate fi influenţat în a lua cele mai bune decizii în viaţa reală dacă identificându-se cu trăirile unui personaj dintr-o operă literară a înţeles enormele beneficii datorate înfăptuirii binelui şi respingerii răului.

 

  2. Cum am reuşit să materializez scopul pe care mi l-am propus in romanul “Portete din cioburi?”

La baza romanului, pe lângă pregătirea teoretică obţinută din materiale de specialitate: manuale şi tratate din domeniul psihologiei şi al sociologiei, a stat o cazuistică bogată. Lucrând direct cu oamenii în cadrul cabinetului de consiliere, am venit în contact cu unele dintre cele mai acute probleme cu care se confrună generaţia noastră: relaţii premaritale, avort, crizele vârstelor, crize emoţionale şi crize maritale ce pot genera divorţul.

Romanul „ Portrete din cioburi” este o istorie de familie care surprinde trei generaţii. Am ales special să tratez cadrul social şi  modul de a gândi al personajelor din aceste trei generaţii cu scopul de a arăta şi progresia imoralităţii în societate odată cu trecerea anilor. Labirintul înşelător, plin de tentaţii înşelătoare al lumii – bineînţeles că a a fost prezent în societatea românească şi în anii de dinaintea momentului „ Decembrie 1989” –  însă, o dată cu o înţelegere greşită a ceea ce înseamnă libertatea,  imoralitatea a progresat, aceasta a atras după sine şi erodarea relaţiilor de familie.

Democratizarea şi liberalizarea vieţii sociale au determinat o mai mare permisivitate în ceea ce înseamnă relaţiile premaritale, avortul, ruptura familiei, Scăderea influenţei bisericii, îndulcirea legislaţiei, mass media, filmele, literatura au contribuit la a se renunţa la normele morale, fapt care a facilitat calea spre confuzie, crize emoţionale, copii ce se dezvolta anormal emoţional în familii monoparentale, fete care au experimentat de timpuriu traumele unui avort.

Am dorit ca romanul “Portrete din cioburi” sa fie ca un glas al lui Dummnezeu pentru o societate care se îndreaptă spre un dezastru moral. De ce? Pentru că parte a acestei societăţi suntem noi înşine, copii noştrii, generaţiile care vin după noi.

Oricât ar căuta oamenii soluţii şi subterfugii, niciodată nu s-a putut inventa o cale sigură de adormire a conştiinţei Personajele romanului “Portrete din cioburi” se raportează mereu la propria conştiinţă şi sunt sancţiinate de ea. Dostoievski, vorbind despre Feodor Karamazov, spunea că omul nu este rău în sine. Probabil el pune in discuţie tocmai conştiinţa omului, care îi aduce aminte acestuia că binele există în el, pus de Dumnezeu. Această raportare apare şi în romanul “ Portrete din cioburi”  – o comparaţie între răul din exterior şi binele interior: conştiinta.

 

3. Ce aduce ca notă distinctă în literatură romanele pe care le-am scris?

 

Consider că  ideile propagate de marii gânditori ai lumii fie sunt pro creştinism sau contra creştinism. Aşadar toată sursa inspiraţiei mele a fost influenţată de conceptul creştin. Creştinismul este suficient de complex şi îl putem regăsi în toate domeniile existenţei începând de la arte până la structura societăţii.

Spre deosebire de alte romane în care scriitori urmăresc doar a proiecta cât mai bine anumite aspecte din realitate: sentimente, frământări, experienţe, toate acestea văzute numai din perspectiva umană, un scriitor influenţat de conceptul creştin despre viaţă  are menirea de a arăta cititorului că dincolo de experineţa umană limitată este  Divinitatea.

În faţa confruntărilor cu durerea, cu zbaterile, cu marile tragisme ale noastre personale care sunt de fapt părţi inerente ale marilor tragisme ale umanităţii, ale societăţii- răspunsurile umane sunt limitate. Eu cred că un scriitor, oricât ar fi de iscusit în a reda anumite stări suflteşti sau evenimente, dacă exclude vocea lui Dumnezeu din scrierile sale, ele nu şi-au atins întru-totul menirea.

Oamenii când citesc o carte, nu au nevoie doar să fie puşi faţă în faţă cu realităţile plăcute ori zguduitoare ale vieţii şi atât… Nu suntem doar spectatori ai propriei noastre vieţi şi când lecturăm o carte nu este suficient să urmărim doar spectacolul altor vieţi în care să ne regăsim şi nimic mai mult… Oamenii au nevoie de soluţii, au nevoie să înţeleagă că viaţa lor nu este întămplătoare, că durerilor, zbaterilor, problemelor cu care se confruntă există Cineva care le poate da răspunsuri şi soluţii nu doar pentru viaţa aceasta efemeră ci pentru veşnicie.

Aici vreau să fac o specificaţie: prin scrierile mele am vrut să răstorn modelul „ romanelor creştine doctrinare” – pe care le-aş numi „clişee religioase” pentru că nu este prezentată realitatea aşa cum este ea. Sunt descrise personaje şi destine ideale, extrem de bune şi optimiste care nu se confruntă cu eşecuri şi care întotdeauna biruiesc. În astfel de romane – cititorii nu regăsesc, pot deveni chiar frustraţi pentru că viaţa este altfel. Doar prin creativitate autentică, omenirii îi poate fi transmisă: scopul, direcţia vieţii şi adevăratele valorii. Tocmai de aceea m-am folosit de medii, structuri sufleteşti, convingeri mergând până la marginalitatea concepţiilor creştine (exemplu în romanul „ Portrete din cioburi” – o frescă a societăţii şi a mentalităţii populaţiei dinainte de momentul Decembrie 89 – văzută prin ochii protagoniştilor tată şi fiu – Emil şi Gabriel – adepţi ai materialismului dialectic).

Scopul principal al romanelor pe care le scriu nu este demonstraţia faptului că literatura nu este o încăpere complet diferită de cea a realităţii. Crezul meu narativ merge în direcţia suprapunerii acestor două noţiuni. Literatura este viaţă, dar nu neaparat în sensul realist al cuvântului, pe linia unui Balzac. Literatura mea este realitatea pe cerul căreia fugar apar stelele artei: ficţiuni care întăresc şi mai mult pretenţia de autenticitate. Consider că originalitatea mea se rezumă astfel: plecând de la realitate, voi ajunge la literatura mea; plecând de la literatura mea, voi ajunge la realitate. Relativismul postmodern se situează în urma mea, regăsit în poeziile tinereţii mele, de aceea consider că este un punct depăşit. Este timpul pentru altceva, pentru scoaterea de la naftalină a vechilor metode literare demne de a fi din nou fructificate, bineînţeles, printr-o metodă ce se situează în zona deconstructivistă.

Calea de a sluji semenilor prin arta scrisului ales de mine este nespus de anevoioasă, însă satisfacţiile în urma impactului pe care îl are puterea cuvântului scris în vieţile oamenilor sunt mai presus de orice aşa-zisă jertfă. Mai mult decât toate aceasta însă- închinarea pe care o aduc unui Dumnezeu autentic, alegând prin scrierile mele să fiu de partea Adevărului şi a Libertăţii, într-o lume a minciunii, luptând şi apărând valorile morale într-un univers pervertit, lipsit de direcţie şi de o individualitate reală– este cel mai mare câştig. În lumea lui Nietzsche, nu îmi este ruşine să fiu o „idioată”  dostoievskeană.

     Ligia Seman, 19 septembrie, 2011, Librăriile Alexandria, Iaşi

 

 

Despre “Portrete din cioburi” şi literatura creştină în cultura românească

Religia, alături de istorie,a fost cel dintâi fundal de manifestare a culturii scrise şi a literaturii, la români. Cartea religioasă românească a fost, mai întâi ,o carte de cult în limba slavonă, apoi o carte de cult în limba română.
Religia şi literatura dezvoltă, începând cu secolul al XVI-lea, un palier comun, în care prelaţi şi cărturari contribuie la modelarea limbii române, din dorinţa de a da glas credinţei. La acest palier participă şi cultura populară, prin componenta religioasă, creştinismul popular si creaţia folclorică.
Secolele ulterioare valorifică temele religioase din punct de vedere artistic pentru a da expresie celor mai adânci sentimente umane şi pentru a ilustra atitudinea omului în raport cu probleme grave care l-au frământat permanent. Aşadar, traducerea de carte religioasă, respectiv crearea de text religios contribuie esenţial la scrierea primelor pagini de literatură română.
O istorie a culturii româneşti în afara dezvoltării culturii şi civilizaţiei creştine este imposibil de realizat!
Religia şi literatura au aceeaşi rădăcină: sacrul aflat la originea conştiinţei.Ceea ce duce la concluzia că imaginaţia literară este produsul creativităţii cu care am fost inzestraţi de Creator.
Creativitatea nativă a fiecăruia poate fi folosită in direcţii diferite – funcţie de abilităţi, cu motivaţii diferite, cu scopuri diferite…Toate acestea converg insă spre a folosi ceea ce ai doar pentru tine sau a dărui şi celorlalţi, a pune ceea ce ai în slujba binelui sau a răului.
În contextul contemporan creativitatea este pe punctul de a se pierde tocmai datorită conceptului instant – totul rapid, de-a gata, cu cât mai puţin efort şi cât mai multă plăcere. Împlinirea dorinţelor proprii este pe primul plan, aşadar, nu-i de mirare când comunicarea nu depaşeste gestul dictat de instinct şi nu se desprinde de gândirea primitivă!
În contextul contemporan, în care cunoaşterea înseamnă putere şi cunoaşterea este valorificată pentru a manipula pe ceilalţi, este un mare act de curaj dar mai ales un mare exemplu de altruism ,să scrii literatură creştină, iar scriitura ta să strige în gura mare: cunoaşterea aduce eliberare, cunoaşterea înseamnă libertate, cunoaşteţi adevărul şi veţi deveni liberi. Aici o incadrez eu pe Ligia Seman şi romanele ei, mai ales acest roman in două volume, “ Portrete din cioburi”.
Un roman existenţial,social, de dragoste şi psihologic în acelaşi timp. Este posibil să aduni toate acestea la un loc într-o singură carte? Da, este posibil, pentru că, nu-i asa, omul este un cumul din toate acestea, si nu numai. Iar Portrete din cioburi este un roman despre oameni, oameni compleţi aş îndrăzni să spun, care se arată aşa cum sunt, fără măşti, dezvăluindu-şi frământările şi neliniştile, temerile, căutările, incertitudinile, eşecurile. Oameni care dezvăluie cititorului procesul complet al raţionamentului şi argumentării în alegerile pe care le fac în viaţă,conform cu propriul sistem de valori.Oameni care rămân la fel de transparenţi în a ne dezvălui modul în care se zbat suportând consecinţele alegerilor greşite pe care le-au făcut. Portrete din cioburi este o carte în care ne regăsim fiecare dintre noi: copil, femeie, bărbat, tineri, vârstnici. Este o carte despre fiecare dintre noi! Este carte în care omul real şi trăirile lui de fiecare zi sunt personajele!
Ceea ce dă o mare greutate romanului Ligiei Seman este faptul că “Portrete din cioburi” este o carte pentru fiecare dintre noi! Autoarea vrea să descoperim şi să ne descoperim mai mult, să înţelegem şi să ne întelegem mai bine, să descoperim soluţii la problemele noastre şi să găsim vindecare pentru rănile noastre.
Într-o societate în care tot mai mulţi işi conjugă existenţa cu verbe precum : merit, mi se cuvine, sunt, vreau, iar aceste verbe au devenit metoda lor de comunicare, literatura scrisă de Ligia Seman alege,în contrast, acea formă de comunicare prin intermediul căreia transmite şi demonstrează că îi pasă, că ceilalţi contează pentru ea. Care este această formă de comunicare? Este dragostea pentru semeni.
Ligia scrie din dragoste pentru oameni. Pentru ca ei să înveţe din greşelile celorlalţi, să nu repete greşeli, să găsească vindecare, restaurare, să regăseasca liniş tea universului interior; pentru ca ei să devină, să se dezvolte, să fie transformaţi.
Astăzi,când tot mai mult este vehiculată ideea că totul se poate cumpăra, inclusiv iubirea, Ligia Seman aduce un mesaj inedit, proaspăt si revigorant: Iubirea se dăruieşte!

Margareta Lupascu – discurs la lansarea la Iasi a romanului Portete din cioburi, 19 septembrie 2011

Imagini de la lansarea de carte de la Iaşi

Iași – Lansare de carte: Portrete din cioburi

http://ligiaseman.wordpress.com