DUMNEZEU VREA SĂ NE DEA ÎNAPOI CÂNTECUL

„… o voi aduce în pustie și voi vorbi cu mângâiere inimii ei. Și de acolo îi voi da viile ei și valea Acor ca o ușă a speranței; și ea va cânta acolo, ca în zilele tinereții ei și ca în ziua când a urcat din țara Egiptului. Și se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL, că, tu mă vei numi Iși: Soțul meu și- Mi vei mai zice : Stăpânul meu.”
‭‭Osea‬ ‭2:14-16‬ ‭BTF2015‬‬

Gasim in acest text ceea ce pare a fi un paradox al planului divin- promisiuni ale abundentei in mijlocul pustiei. În limba ebraica cuvântul “ Acor” inseamna ”necaz”. Dumnezeu promite ca exista o ușă a speranței chiar in Valea Acor ( Valea Necazului), in mijlocul pustiei.
Da, este in natura caracterului lui Dumnezeu sa ofere o ușă accesibila spre ieșirea din mijlocul oricarei crize daca noi cautam acea UȘĂ, daca ramanem fermi in credinta ca El poate si vrea sa ne conducă spre ea indiferent de cat ar fi de gros întunericul si înspăimântătoare PUSTIA.
ISUS A SPUS: “Eu sunt UȘA, dacă intră cineva prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât pentru a fura și a ucide și a nimici. Eu am venit ca oile să aibă viață și să o aibă din abundență.”
‭‭Ioan‬ ‭10:9-10‬ ‭BTF ‬‬

Da, promisiunea ca exista USA SPERANTEI IN VALEA NECAZULUI, este însoțită de o mulțime de alte binecuvantari alese de care sufletul nostru are nevoie: mângâierea inimii, rodnicie chiar in mijlocul imposibilităților omenesti ( îi voi da viile ei), dar mai ales – promisiunea unei relații adânci cu Dumnezeu- o relație bazata pe o dedicare deplina precum a unei sotii pentru sotul ei, promisiuni care dau naștere la BUCURIA DE A CANTA DIN NOU… caci nu este o tragedie mai mare pentru un crestin decat aceea cand durerile lăuntrice il duc in acea stare cand își pierde cântecul.
Cea mai minunata binecuvantare in aceasta Vale a Necazului, a PUSTIEI, care nu are asemănare cu nimic pamantesc este revelatia dragostei lui Dumnezeu.
Nu este ușor sa trec prin Valea Necazului, prin arșița pustiei , prin timpuri de întristare, dar daca voi continua drumul cu perseverenta, fara a ma lasa intimidat de ceea ce percep doar simțurile mele, fără a mă plânge, Dumnezeu va deschide pentru mine și pentru tine o noua si profunda intelegere a dragostei Lui. Daca Dumnezeu a ingaduit anumite situatii grele in viata ta si a mea, este exact mediul unde El vrea sa ni se descopere mai adanc, sa ne vorbeasca inimii, sa ne atragă mai aproape de El. Langa inima Preaiubitului, nu mai conteaza ca e pustie sau oaza in exterior. Aproape de inima Sa e deschis cerul si din el curge roua Hebronului. Din inima celor aproape de inima Lui curg râuri de apa vie. Ei devin râul a cărui ape aduce vindecare pe oriunde curge. Cuprins de revelatia iubirii Sale, CANTECUL DE LAUDA RENAȘTE, izbucnește precum o cascada a cărui torent nu il poti opri.
Este o mare tragedie cand crestinii din pricina îndoielilor, a greutăților, a drumurilor prea lungi prin pustie – isi pierd cântecul , acea stare a inimii cand poti sa Il lauzi spontan, din toata inima pe Domnul. Insa, cand in mijlocul pustiei Dumnezeu se revelează intr- un mod nou, cand ajungi sa Il cunosti mai intim, mai de aproape, cand ai castigat noi experiențe cu El – INTELEGI CA, DE FAPT CÂNTECUL NU A FOST PIERDUT. TOT CE ERA IN TINE – IL LAUDA PE DOMNUL, FARA SUNETE CE POT FI PERCEPUTE IN LUMEA MATERIALĂ. ȘI ATUNCI, CAND AI DESCHIS GURA – UNIVERSUL A DEVENIT MARTORUL UNUI CANTEC NOU IN FATA CARORA INGERI SI DEMONI AMUȚESC.
…SUNT IMNURI ALE BIRUINTEI IN HRISTOS COMPUSE DE EROII CREDINTEI…
…SUNT IMNURILE DRAGOSTEI CARE ESTE MAI TARE DECAT MOARTEA. NICI APELE CELE MARI, NICI PUSTIA, NICI INGERI SAU DEMONI, PUTERI ALE ACESTUI VEAC SAU CELE VIITOARE NU POT STINGE FĂCLIA ACESTOR CANTECE – LUMINI PESTE VEACURI A CĂRUI REFREN ESTE ACESTA:
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? …
În toate aceste lucruri suntem mai mult decat biruitori.”
IAR ÎNTREGUL CÂNTEC:
“ Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?… Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
‭‭Romani‬ ‭8:35-39‬ ‭VDC‬‬

Rugaciune: Doamne, ajuta- ma sa iti cant in fiecare zi un cantec nou. Vorbeste inimii mele in toate experiențele vietii oricat ar fi de dure si grele. Stiu, Domnul meu ca inainte de orice inviere este moartea învelișului tare. Stiu ca Tu binecuvintezi pe cel ce a murit fata de el inusi pentru ca toata Gloria cântării sa fie a Ta. E atat de bine langa Inima Ta cand Îți cânt privindu – Te adanc in ochi… Preaiubitul meu ete al meu si eu nu mai sunt e refrenul Cântării Cântărilor… ITI VOI CÂNTA DIN TOATA INIMA MEA! TE VOI LAUDA!
In Valea Acor, Tu esti UȘA NĂDEJDII MELE. Voi intra pe ea adorându- Te pe Tine, Dumnezeul meu, mulțumindu- Ți pentru Adevarul Tau vesnic chiar daca realitatea efemera este zdrobitoare. Dăruiește- mi mereu cântecul autentic, inchinarea care inseamna – nu mai privesc la mine, la tot ce ma înconjoară, ci imi îndrept ochii tinta spre Tine si sunt transformat din slava in slava dupa chipul Tau.

„Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L și binecuvântaţi-I Numele! Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci și credincioșia Lui, din neam în neam.”
‭‭Psalmul‬ ‭100:4-5‬ ‭VDC‬‬
Acolo, în lumina răsăritului, am cântat un cântec nou lui Dumnezeu, așa cum stelele cântă și ele primul lor cântec lui Dumnezeu. ( Iov 38:7)
Ligia Seman, 6 Aprilie 2018

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, stând în picioare, copac, în aer liber şi natură
Reclame

DOAMNE, DA- NE O LIMBA ISCUSITA! (… din meditațiile inimii mele) 

Limba dulce este un pom de viaţă,dar limba stricata zdrobeste duhul( Proverbe15:4)
Este o legatura dintre viata si folosirea corecta a limbii, intre viata si cuvinte placute: “ te iubesc“; esti important( a) pentru mine”, “ ai valoare in ochii lui Dumnezeu si in ochii mei”, “ esti frumos(a)”, ” ce bine iti sta asa”etc.Este deasemenea o legatura dintre viata si cuvinte de incurajare: “te- ai descurcat foarte bine”, “fara tine nu ar fi fost o bucurie deplina”, ” meriti toata aprecierea pentru ceea ce esti sau ce faci“ etc.
Limba dulce este un pom de viata si roadele acestui pom de viata sunt un rezervor emotional plin care da pe deasupra. Acei oameni care sunt inconjurati de dulceata cuvintelor placute si cuvinte de incurajare primesc multe resurse care le pot darui cu rodire si inmultire celor din jur.
Opusul unei limbi dulci este o limba stricata.Limba stricata este o limba folosita gresit care produce in loc de dulceata- amar si in loc de viata- moarte.
In acest verset ni se spune ca o limba stricata, adica o limba ce nu vorbeste cuvinte dulci, placute- zdrobeste duhul, face o fisura in duh. Ce pacat ca mult ulei al ungerii se scurge prin aceste fisuri ale duhurilor zdrobite de limbile ce nu sunt dulci si pline de viata!
Dumnezeu sa ne ajute sa vorbim cuvinte dulci, cuvinte placute, cuvinte de binecuvantare care sunt un pom plin de roade ale vietii!
Dar oare daca tacem si nu spunem nici cuvinte placute si nici cuvinte ce zdrobesc duhul- unde ne aflam? Exista cale neutra? Multi oameni cred ca nu este imperios necesar pentru a- ti manifesta dragostea sa exprimi cuvinte placute.Multi parteneri de casatorie, parinti, frati si surori nu stiu importanta de a- si cultiva un pom al vietii prin cuvinte placute adresate celor din jur. Nu este atat de greu sa folosesti cuvinte placute insa daca nu vor fi folosite in relatiile cu cei din jur- rezultatele pot influenta negativ destine vesnice: “Psalmul 58.1 Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?”
Doamne, iarta- ne oricand nu am folosit cuvinte dulci care sunt un pom de viata! Iarta- ne pentru tacerea fata de cei din jur si pentru tacerea fata de noi insine in felul acesta privandu- ne de “ dreptatea fara partinire a lui Dumnezeu“ impotriva acuzatiilor zgomotoase ale celui rau!
Vindeca- ne, Doamne limba!
Vindeca- ne de tacere!
Da- ne limba Ta- o limba iscusita care are legatura directa cu ascultarea caci adevaratii tai ucenici asculta Cuvintele Tale si vorbesc Cuvintele Tale.Amin!
„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici”.( Isaia50:4)

Este posibil ca imaginea să conţină: masă, floare şi interior

4 VESTI BUNE pentru cei care cauta PACEA LUI DUMNEZEU 

1. Unul dintre Numele lui Dumnezeu prin care El isi revelează caracterul Sau este Iahve Shalom – Dumnezeul Păcii. Aceasta inseamna ca este o dorinta a inimii Lui ca ucenicii Săi sa experimenteze pacea Sa. Cand Isus s- a apropiat de cetatea Ierusalimului, Scriptura ne spune ca “ a plans” pentru ca locuitorii ei nu cunoșteau lucrurile care puteau sa le aduca pacea. Cuvantul in textul original folosit pentru a descrie faptul ca Mântuitorul plângea pentru ceea ce vedea ca era in inima oamenilor este “ Klaio” – si denota cel mai puternic termen folosit in Noul Testament pentru durere. Cu adevarat, este in natura lui Dumnezeu a fi preocupat de pacea noastra lăuntrică, indiferent ce situatii de criza ale vietii le experimentam- si acest lucru ar trebui sa ne încurajeze sa venim inaintea Lui asa cum suntem, sa recunoaștem lucrurile care ne- au furat pacea, cu toata increderea ca El Insusi ne intelege, simte cu noi si a purtat orice frământare a noastra la cruce pentru a ne da in schimb pacea Sa si solutii pentru viata.
„Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea PACEA!
‭‭Luca‬ ‭19:41-42‬ ‭VDC‬‬

2.Este posibil sa experimentam pacea lui Dumnezeu in orice situatie pentru ca ea nu este de natura umana, este o roadă a Duhului Sfant:„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia (Galateni‬ ‭5:22‬ ‭VDC‬)
Toti acei care L – au primit pe Isus Hristos in inimile lor, au deja aceasta pace, ea a fost garantata de promisiunea lui Hristos pentru acei care Il urmeaza:
„Vă las pacea, vă dau PACEA Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”
‭‭Ioan‬ ‭14:27‬ ‭VDC‬‬

3.Cheia pentru a intra oricand pe teritoriul binecuvantat al păcii cand furtunile amenință din toate părțile este supunerea noastra fata de domnia lui Isus Hristos, Domnul Păcii:
„…domnia va fi pe umărul lui și îi va fi pus numele Minunat, Sfătuitor, Dumnezeul puternic, Tatăl veșnic, PRINTUL PĂCII . Nu se va sfârși mărirea domniei și PACII LUI… de acum înainte pentru totdeauna. Zelul DOMNULUI oștirilor va face aceasta.”
‭‭Isaia‬ ‭9:6-7‬ ‭BTF2015‬‬
Cand ii predam autoritatii suverane ale lui Cristos toate domeniile vietii noastre, vom descoperi cum pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere ne inunda inimile ca o ploaie binefăcătoare de primavara.
De multe ori, ne lipseste pacea pentru ca nu suntem disperate sa primim acea pace, ne compromitem in indiferenta sau apelam la a ne îngropa adevăratele noastre stări emoționale sau intrebari fara raspunsuri in subconștient.
Adevarata pace vine dupa ce am avut curajul sa ne vărsam inimile inaintea Lui, sa stam de vorba cu El despre toate durerile noastre, toate intrebarile fara raspunsuri, ranile trecutului sau prezentului. Cheia pentru a avea pace este a ne preda in totalitate suveranității Sale tot ceea ce suntem, tot ceea ce ne- a îndurerat, tot viitorul nostru.
Este o veste nespus de buna pentru noi si stim ca este “Zelul Domnului Ostirilor sa se faca aceasta.”

4.Pacea inseamna a ne supune Aceluia care este vrednic de toata increderea caci El este Domn, mai presus de orice si de oricine.
“O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci PACEA ta ar fi fost ca un râu, și fericirea ta, ca valurile mării.Isaia‬ ‭48:18‬ ‭VDCC‬
Viata noastra este asemenea călătoriei unui rau: se răsucește, se rostogolește, se răstoarnă printre pietre de aceea, Dumnezeu a promis celor care se bizuie pe El ca in calatoria vietii, impotriva tuturor obstacolelor, cotiturilor neașteptate – El Insusi le va darui liniștea si siguranta Sa. Pacea Lui este asemenea unui rau care alimentează mereu inimile noastre cu Apa Vie a Duhului Sau caci Cristos a promis: “din inima celor care cred in El vor curge râuri de apa vie.”
Amin!

CE TREBUIE SĂ ȘTIE UN CREDINCIOS CÂND ESTE CONFRUNTAT CU UN ATAC A CELUI RĂU ÎN CONȘTIINȚA LUI PENTRU A FII MAI MULT DECÂT BIRUITOR 

Sunt mai multe moduri prin care Satan atacă ființa umană: la nivelul minții, a emoțiilor, a trupului și al conștiinței. Este important pentru orice creștin care dorește să trăiască o viață victorioasă să identifice planurile vrăjmașului și strategiile prin care poate învinge căci ” noi nu suntem în neștiință de planurile celui rău”.
Atacul lui Satan provoacă suferințe mari creștinului care se simte vinovat și astfel incapabil de a sta înaintea lui Dumnezeu. Acuzația poate să slăbească întreaga ființă a cuiva. Mulți nu îndrăznesc să i se împotrivească de teamă ca nu cumva ea să fie mustrarea Domnului. Ei nu pot deosebi acuzația satanică de mustrarea Duhului Sfânt și acceptă astfel acuzația lui Satan ca fiind mustrarea Duhului Sfânt. Drept urmare, viețile ,lor se irosesc sub povara acuzațiilor lui. Acuzația satanică poate acuza pe cel mai spiritual și folositor om, făcându-l egal cu zero. O conștiină slăbită epuizează întreaga ființă.
Cum putem deosebi o conștiință aflată sub acuzație și mustrarea Duhului Sfânt?
1. Acuzația lui Satan nu este niciodată limpede și precisă, în timp ce revelația din partea Domnului îți arată foarte distinct păcatul. Acuzația lui Satan este ca o bolboroseală de neînțeles. În Proverbe 19: 13, Biblia ne spune că „o nevastă gâlcevitoare este ca o streașină care picură într-una” Acuzația lui Satan operează într-un mod asemănător: bolborosește mult, ca o femeie vorbăreață și nemulțumită. Natura ei este de așa manieră că nu-ți vorbește limpede, ci tot îndrugă cuvinte pentru a te lăsa cu un sentiment de vinovăție. Așa este acuzația satanică. Nu vine niciodată cu îndrăzneală, ci este mai degrabă o mormăială nedeslușită ce se tot repetă până ajungi să te simți foarte nefericit. Când însă vine Duhul Sfânt, el te luminează cu o lumină mare astfel încât îți vezi clar greșeala. Ori de câte ori apare o șoaptă care te acuză de o greșeală și te copleșește atât de mult încât nu poți nici să te rogi, nici să mărturisești, nici să te apropii de Dumnezeu, atunci cu siguranță ești sub o acuzație satanică și trebuie să i te împotrivești.
2. Rezultatele acuzației satanice sunt foarte diferite de rezultatele mustrării Duhului Sfânt. Dacă este mustrarea Duhului Sfânt, vei avea bucurie și pace în lăuntrul tău după ce ți-ai mărturisit păcatul. În momentul în care ești mustrat, suferi foarte mult; dar de îndată ce îți mărturisești păcatul înaintea lui Dumnezeu, te bucuri iarăși de pace în inima ta. Câteodată vei fi chiar plin de bucurie, căci povara cea grea a fost ridicată. Nu la fel este cu acuzația satanică. Chiar când te rogi și mărturisești, continui să fii deranjat de cicăleala lui. El îți va sugera că ești păcătos și nefolositor, că mărturisirea ta înaintea lui Dumnezeu este fără nicio valoare, că vei fi tot atât de slab după ce te-ai iertat pentru iertare cum ai fost și înainte. Acestea sunt indicii sigure că acuzația vine de la Satan, că nu este mustrarea Duhului Sfânt.
Atâta timp cât cugetul tău este tulburat de un păcat neiertat, utilitatea ta este nulă. Așadar, învățați să vă împotriviți la toate lucrările lui Satan în conștiința voastră. Satan îi scoate din luptă pe creștinii superficiali, ademenindu-i să păcătuiască, dar pe creștinii spirituali caută să-i dezarmeze folosind acuzația. El îl face neputincios pe creștinul carnal prin păcat, iar pe creștinul spiritual prin acuzație.
Evrei 12: 22 – 24 Ci v-ati apropiat de Muntele Sionului… si de sangele stropirii care vorbeste mai tare decat sangele lui Abel.
Evrei: 4: 15 Caci nu avem un Mare Preot care sa nu aiba mila de slabiciunile noastre ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare, si sa gasim har pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie
Una dintre principalele arme împotriva acuzării lui Satan este a înţelege că sursa noastră nu stă în meritele noastre ci în mila şi îndurarea lui Dumnezeu.
Cuvantul ”indurare” are un singur inteles: „ da-mi ceea ce am nevoie nu ceea ce merit!”
Cand nu intelegi mila lui Dumnezeu nu te grabesti sa alergi la El in vremuri de nevoie! Si cu toate ca – durmanul nu te poate desparti de dragostea lui Dumnezeu – gaseste placere in a te amagi sa nu iti insusesti ceea ce iti apartine. Strategia lui este sa te convinga ca nu meriti sa primesti nimic de la Dumnezeu, nimic din ceea ce ai nevoie. El vrea sa te convinga sa nu ceri pentru ca nu meriti.
Nu asculta minciuna celui rău! Mila este un atribut a lui Dumnezeu! Dumnezeu este ajutorul tau mereu prezent in vremuri de nevoie! El doreste sa fie milos! Nu te indeparta de EL ci alearga la tronul milei Sale pentru a primi iertare și restaurare: 1 Ioan 1: 9 ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.”
În acest context, este important să știm că Hristos a purtat la cruce chiar și consecințele păcatelor noastre dacă noi ne întoarcem cu toată inima la El.

În cartea Levitic 16:22, Scriptura vorbeşte despre ţapul jertfit în Ziua Ispăşirii: „Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiu.” Ţapul ispăşitor al nelegiuirilor poporului Israel prefigura pe Cel care a ispăşit păcatele omenirii. Cuvântul în textul original pentru a exprima fărădelegile poporului nu are corespondent în limba română, probabil cel mai apropiat ar fi cuvântul răzvrătire. În limba ebraică cuvântul este avon şi folosirea lui în Scriptură exprimă nu doar nelegiuirea, ci şi consecinţele datorate nelegiuirilor. Acelaşi lucru este exprimat în Isaia 53:6: „Dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor”. Isus Hristos, Mântuitorul nostru, s-a identificat nu doar cu nelegiuirea noastră, ci a purtat asupra Lui toate repercusiunile rele ale acestor nelegiuiri.

Rugăciune: Ce har măreț! Doamne, Îți mulțumim! Te lăudăm căci gândurile Tale și planurile Tale pentru noi sunt mult mai înalte decât mintea umană le poate concepe. Ne mărturisim orice păcate înaintea Ta și ne încredințăm Ție cugetul nostru deplin încredințați căci ceea ce Tu ai promis este Da și Amin! Tu ai putera nu doar să ne curățești prin sângele Mielului conștiința noastră ci ne-ai promis că prin trăirea Ta în noi vom fi mai mult decât biruitori în lupta cu firea noastră păcătoasă și cu săgețile care vin din partea celui rău. Amin!CC

DEDICARE DEPLINĂ DIN PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU

Sunt aici, la dispoziția Ta… 

Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i sprijinească pe cei a căror inimă este devotată Lui. ( 2 Cronici 16:9)
Ce înseamnă ochii Domnului? Duhul Său care dorește parteneriat cu acei copiii a lui Dumnezeu care s-au dedicat în întregime Lui. Cuvântul în limba greacă pentru Mângâietorul ( cum a fost numit Duhul Sfânt de Cristos) este ”parakaleo” și înseamnă ” bravi împreună”. Ce poate fi mai valoros în lumea aceasta decât a fi ”brav împreună” cu Duhul lui Dumnezeu. Pentru aceasta merită să ne punem pui viața la dispoziția Lui!
Ce înseamnă, de fapt să avem o inimă dedicată în totalitate lui Dumnezeu? Cred că înseamnă să ai o inimă focalizată pentru a căuta și a face voia lui Dumnezeu. În Cântarea Cântărilor, o alegorie între iubirea dintre Hristos și Biserică- Preaiubita este asemănată cu o porumbiță. O caracteristică a acesteia este faptul că privirea ei este mereu focalizată înainte.
Un om a cărui inimă este deplin dedicată Domnului, va căuta să vadă orice situație din perspectiva Lui. Întrebările care îl frământă sunt de acest fel: Cum pot să Îl mulțumesc pe El? Ce anume cere El de la mine? Cum evaluează El alegerea pe care ar trebui să o fac?
Acest fel de întrebări: Cum va funcționa aceasta pentru mine? Cum mă va afecta? Eu cu ce mă aleg?, sau orice presiuni și alte motivații egoiste – sunt învinse de dorința de a avea o atitudine a inimii după voia Lui. Dacă gândim astfel, rezultatul este o binecuvântare copleșitoare care ne inundă imediat prin pace, odihna și seninătatea în El, eliberarea de multe presiuni din viața noastră care se luptă să ne facă să acționăm într-un mod cu totul firesc, cumva să ne conformăm standardelor de evaluare ale lumii transmise prin mass media, a pieței etc – care îi consideră pe cei inteligenți, puternici, abili – ca fiind cei care dețin adevărata putere a lui Dumnezeu, desconsiderând pe cei umili și credincioși în lucrarea încredințată lor. Ce să mai vorbim despre cei slabi sau care fac eforturi disperate de a fi eliberați din robii…
Din nefericire, chiar și în mediul bisericilor evanghelice, a pătruns tot mai mult o astfel de ”înțelepciune” firească pe care apostolul Iacov o descrie ca mergând până la demonică.
„Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.”
‭‭Iacov‬ ‭3:15-17‬ ‭VDC‬‬
Mi-am reamintit zilele acestea că, în urmă cu ani de zile, acest subiect m-a frământat în mod special din pricina că am găsit multe persoane prea nefericite în biserici care nu își cunoșteau valoarea și nu se vedeau prețuite în ochii lui Dumnezeu din pricina faptului că făceau anumite comparații cu chemarea altora, cu măsura abilităților ce le-au primit de la Dumnezeu. Rezultatul acestor frământări a fost o mare dorință de a înțelege ce este în inima lui Dumnezeu cu privire la acest subiect și astfel s-a născut cartea ” Tragedie și triumf”. Subiectul central al cărții este de a arăta acea Dragoste Măreață care prin suferință și jertfă supremă a arătat că Îi pasă de orice om de pe lume, oricât ar fi de disprețuit de alții. Dumnezeu nu e nedrept, favorizându-i pe unii prin familiile în care se nasc, prin inteligență, aspect fizic, condiții de viață și defavorizându-i pe alții, de pildă – copiii străzii care își pierd normalitatea și identitatea sau pe alții care trec prin multe, zdrobitoare și neînțelese dificultăți și neajunsuri în viață. Posibilitatea de a ajunge în vârful adevăratului „munte al succesului” în această unică viață pe care o trăim – vine doar din măsura în care omul se hotărăște să trăiască în ascultare de Dumnezeu. Pilda de viață a multora arată că poți iubi mult, poți trăi ” o viață înaltă” în ochii lui Dumnezeu, chiar cu puține resurse și în condiții de trai foarte grele. Dumnezeu este gata să înmulțească tot ceea pui la dispoziția Lui, veghează să poți urca spre cele mai înalte standarde stabilite de El pentru viață, adică DRAGOSTEA JERTFITOARE ȘI ADÂNCA VIRTUTE CREȘTINĂ.
Perspectiva lui Dumnezeu și viziunea oamenilor în ceea ce privește puterea divină, sunt total opuse. De fapt, care este standardul lui Dumnezeu pentru putere? Cum am putea numi calitatea puterii din perspectivă biblică: ”Cât de multe putem înfăptui? Cantitatea care să fie apreciată și aclamată de mulțime?… sau : ”Cât de mare este dragostea noastră astfel încât să fim un răspuns a lui Dumnezeu pentru lumea din jur, o sare a pământului – iubind, slujind celor în nevoi, suportând slăbiciunile altora, arătând astfel un caracter asemenea Învățătorului nostru care a suportat crucea?
“Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine. Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora. “Romani 15:1,2)
“Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” (Filipeni 2:1-9)
Deci, cine sunt cei înzestrați cu puterea lui Dumnezeu?
Cine sunt aceia pe care ochii Domnului îi caută pe tot pământul. Ei sunt aceia care rabdă slăbiciunile celor slabi, nu caută voia lor să fie în centru ci voia lui Dumnezeu, au o inimă plină de milă, caută unitatea, se feresc de slava deșartă. Aceștia caută zidirea altora cu prețul morții față de sine. Afirmații de acest gen: ” că am fost prost de bun” , ” îmi pare rău că m-am dăruit pentru acea cauză căci apoi am fost respins”, ” alții m-au călcat în picioare deși le-am dăruit inima” – nici pe departe nu ar trebui să existe în creștinism.
Cred că ar trebui să medităm mai mult la calitatea celor tari din perspectiva biblică de care, mulți dintre noi, fiind cuprinși de iureșul acestui veac prin care ni se transmite că suntem valoroși prin realizările noastre, prin cât suntem de ”tari pe poziție” pentru că nu cedăm ușor când suntem nedreptățiți – am cam uitat. Să ne amintim din nou că datorită crucii – Cristos a fost înălțat și că – din perspectiva lui Dumnezeu – nu există nici pentru noi nici o altă cale de a fi veșnic onorați în Împărăția cerurilor:
Ferice de cei smeriți căci a lor este Împărăția cerurilor! ( Matei5:3)
Viața aceasta este precum o secundă în comparație cu veșnicia și nu merită să pierdem răsplata veșnică printr-o inimă care nu o dedicam in totalitate lui Dumnezeu. Standardul nostru nu este părerea oamenilor ci a fi plăcuți Tatalui cresc printr- un caracter cristic.
Doamne, te rugăm , dă-ne o inimă ascultătoare, dedicată pe deplin voii Tale. Suntem aici, la dispoziția Ta! Amin!
Cu prețuire,
Ligia Seman

DEDICARE DEPLINĂ DIN PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU
Sunt aici, la dispoziția Ta…
Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i sprijinească pe cei a căror inimă este devotată Lui. ( 2 Cronici 16:9)
Ce înseamnă ochii Domnului? Duhul Său care dorește parteneriat cu acei copiii a lui Dumnezeu care s-au dedicat în întregime Lui. Cuvântul în limba greacă pentru Mângâietorul ( cum a fost numit Duhul Sfânt de Cristos) este ”parakaleo” și înseamnă ” bravi împreună”. Ce poate fi mai valoros în lumea aceasta decât a fi ”brav împreună” cu Duhul lui Dumnezeu. Pentru aceasta merită să ne punem pui viața la dispoziția Lui!
Ce înseamnă, de fapt să avem o inimă dedicată în totalitate lui Dumnezeu? Cred că înseamnă să ai o inimă focalizată pentru a căuta și a face voia lui Dumnezeu. În Cântarea Cântărilor, o alegorie între iubirea dintre Hristos și Biserică- Preaiubita este asemănată cu o porumbiță. O caracteristică a acesteia este faptul că privirea ei este mereu focalizată înainte.
Un om a cărui inimă este deplin dedicată Domnului, va căuta să vadă orice situație din perspectiva Lui. Întrebările care îl frământă sunt de acest fel: Cum pot să Îl mulțumesc pe El? Ce anume cere El de la mine? Cum evaluează El alegerea pe care ar trebui să o fac?
Acest fel de întrebări: Cum va funcționa aceasta pentru mine? Cum mă va afecta? Eu cu ce mă aleg?, sau orice presiuni și alte motivații egoiste – sunt învinse de dorința de a avea o atitudine a inimii după voia Lui. Dacă gândim astfel, rezultatul este o binecuvântare copleșitoare care ne inundă imediat prin pace, odihna și seninătatea în El, eliberarea de multe presiuni din viața noastră care se luptă să ne facă să acționăm într-un mod cu totul firesc, cumva să ne conformăm standardelor de evaluare ale lumii transmise prin mass media, a pieței etc – care îi consideră pe cei inteligenți, puternici, abili – ca fiind cei care dețin adevărata putere a lui Dumnezeu, desconsiderând pe cei umili și credincioși în lucrarea încredințată lor. Ce să mai vorbim despre cei slabi sau care fac eforturi disperate de a fi eliberați din robii…
Din nefericire, chiar și în mediul bisericilor evanghelice, a pătruns tot mai mult o astfel de ”înțelepciune” firească pe care apostolul Iacov o descrie ca mergând până la demonică.
„Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.”
‭‭Iacov‬ ‭3:15-17‬ ‭VDC‬‬
Mi-am reamintit zilele acestea că, în urmă cu ani de zile, acest subiect m-a frământat în mod special din pricina că am găsit multe persoane prea nefericite în biserici care nu își cunoșteau valoarea și nu se vedeau prețuite în ochii lui Dumnezeu din pricina faptului că făceau anumite comparații cu chemarea altora, cu măsura abilităților ce le-au primit de la Dumnezeu. Rezultatul acestor frământări a fost o mare dorință de a înțelege ce este în inima lui Dumnezeu cu privire la acest subiect și astfel s-a născut cartea ” Tragedie și triumf”. Subiectul central al cărții este de a arăta acea Dragoste Măreață care prin suferință și jertfă supremă a arătat că Îi pasă de orice om de pe lume, oricât ar fi de disprețuit de alții. Dumnezeu nu e nedrept, favorizându-i pe unii prin familiile în care se nasc, prin inteligență, aspect fizic, condiții de viață și defavorizându-i pe alții, de pildă – copiii străzii care își pierd normalitatea și identitatea sau pe alții care trec prin multe, zdrobitoare și neînțelese dificultăți și neajunsuri în viață. Posibilitatea de a ajunge în vârful adevăratului „munte al succesului” în această unică viață pe care o trăim – vine doar din măsura în care omul se hotărăște să trăiască în ascultare de Dumnezeu. Pilda de viață a multora arată că poți iubi mult, poți trăi ” o viață înaltă” în ochii lui Dumnezeu, chiar cu puține resurse și în condiții de trai foarte grele. Dumnezeu este gata să înmulțească tot ceea pui la dispoziția Lui, veghează să poți urca spre cele mai înalte standarde stabilite de El pentru viață, adică DRAGOSTEA JERTFITOARE ȘI ADÂNCA VIRTUTE CREȘTINĂ.
Perspectiva lui Dumnezeu și viziunea oamenilor în ceea ce privește puterea divină, sunt total opuse. De fapt, care este standardul lui Dumnezeu pentru putere? Cum am putea numi calitatea puterii din perspectivă biblică: ”Cât de multe putem înfăptui? Cantitatea care să fie apreciată și aclamată de mulțime?… sau : ”Cât de mare este dragostea noastră astfel încât să fim un răspuns a lui Dumnezeu pentru lumea din jur, o sare a pământului – iubind, slujind celor în nevoi, suportând slăbiciunile altora, arătând astfel un caracter asemenea Învățătorului nostru care a suportat crucea?
“Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine. Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora. “Romani 15:1,2)
“Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” (Filipeni 2:1-9)
Deci, cine sunt cei înzestrați cu puterea lui Dumnezeu?
Cine sunt aceia pe care ochii Domnului îi caută pe tot pământul. Ei sunt aceia care rabdă slăbiciunile celor slabi, nu caută voia lor să fie în centru ci voia lui Dumnezeu, au o inimă plină de milă, caută unitatea, se feresc de slava deșartă. Aceștia caută zidirea altora cu prețul morții față de sine. Afirmații de acest gen: ” că am fost prost de bun” , ” îmi pare rău că m-am dăruit pentru acea cauză căci apoi am fost respins”, ” alții m-au călcat în picioare deși le-am dăruit inima” – nici pe departe nu ar trebui să existe în creștinism.
Cred că ar trebui să medităm mai mult la calitatea celor tari din perspectiva biblică de care, mulți dintre noi, fiind cuprinși de iureșul acestui veac prin care ni se transmite că suntem valoroși prin realizările noastre, prin cât suntem de ”tari pe poziție” pentru că nu cedăm ușor când suntem nedreptățiți – am cam uitat. Să ne amintim din nou că datorită crucii – Cristos a fost înălțat și că – din perspectiva lui Dumnezeu – nu există nici pentru noi nici o altă cale de a fi veșnic onorați în Împărăția cerurilor:
Ferice de cei smeriți căci a lor este Împărăția cerurilor! ( Matei5:3)
Viața aceasta este precum o secundă în comparație cu veșnicia și nu merită să pierdem răsplata veșnică printr-o inimă care nu o dedicam in totalitate lui Dumnezeu. Standardul nostru nu este părerea oamenilor ci a fi plăcuți Tatalui cresc printr- un caracter cristic.
Doamne, te rugăm , dă-ne o inimă ascultătoare, dedicată pe deplin voii Tale. Suntem aici, la dispoziția Ta! Amin!
Cu prețuire, Ligia Seman

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare, cer, în aer liber şi natură

IEȘI DIN BARCĂ PENTRU A UMBLA PE ÎNĂLȚIMI!

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cer, nor, în aer liber şi apă

Everestul rămâne la fel de inalt, dar noi crestem cucerindu- l. Voi merge cu Dumnezeu pe inaltimi… inaltimile valurilor ca inaltimile muntilor…Sunt acolo… aproape de cer. Marea e departe ca distanta insa este in inima mea. Si inaltimile muntilor sunt acolo…
Le salut de departe sau ma identific cu ele cand norii danseaza in ploaie cu inchinatorii celebrand multumirea fie e soare sau furtuna… Doar acestia intra pe portile Lui…
Voi ajunge in curand la mare si cand cerul cu marea se ingemaneaza – acel orizont devine o scară a cerului unde ingerii Lui urca si coboara…in salutul inchinarii …a valurilor… a stelelor… a pescarusilor
…si a soarelui care ramane o fata palida in comparatie cu stralucirea fetei fiilor maturi ai Tatalui care Il adora pe Elohim.

Zilnic, de cum rasare soarele,ma asteapta o iesire din barca. Toate aceste iesiri nu seamana una cu cealalta.Nu este ca o data ai iesit si mergi doar pe o carare pe ape precum pe potecile sepuitoare printre stanci abrupte. Valurile sunt mai abrupte decat stancile. Stancile tac, dar valurile striga si gem in freamat de adancuri. De aceea -cand un om – Petru -a pasit pe ape – a scris istoria unui Om Stanca( Petru- Piatra)… De aceea si noi cand pasim pe ape -scriem o istorie incrustata pe Tablele de Piatra ale Istoriei precum Iahve a scris pe Tablele Legii lui Moise istoria Cuvantului. In evaluarea lui Dumnezeu aceasta se numeste alergarea spre premiul chemarii ceresti… focalizare… Doar cei focalizati spre tinta pot arde…Sunt asemenea unor făclii ce nu se sting vreodată.

Curajul si increderea in chemarea lui Hristos face marea diferenta intre oamenii care sed in barca si acei care umbla pe ape de Mana cu Dumnezeu care conduce valurile marii si istoria lumii.
Majoritatea nu au curajul pentru ca pare o pierdere, insa este o diferenta ca de la cer la pamant intre a risca cu Dumnezeu si a trai… pur si simplu. Adevarata viata inseamna a- ti pune toata viata la picioarele Lui si El nu ramane dator… Cine vrea sa castige viata o va pierde si cine o consuma pentru iesirile din barca – o va castiga. Doar bobul de grau care moare aduce roada insutita.

Te intorci iar in barca…un timp…sa petreci cu acei care nu au probat iesirea pe ape… sa te identifici cu ei… sa intelegi ca esti doar om si ca ai umblat pe valuri nu pentru ca esti mai ” neuman” decat ceilalti ci doar pentru ca El e Supranatural. Si apoi iar iesi… Nu pentru ca e rau in barca ci pentru ca in valuri este Hristos si nimic nu te poate tine la distanta de El… De cele mai multe ori – iesi din barca singur… numai tu cu Hristos…pana cand cei din barca privindu- te cum risti si totusi castigi – se hotarasc si ei sa riste pentru ca au vazut o demonstratie ” on line” a unuia ca Petru care a raspuns chemarii lui Hristos: ” Vino!” si care nu a avut altceva decat chemarea Lui si viziunea cerului. Si acestea sunt destul…

Cuceritorul varfului Everest, sir Edmund Hillary, fiind la poalele muntelui, dupa zeci de esecuri de a ajunge in varf, a ridicat pumnul spre cer si a declarat ca va cuceri Everestul, ca esecul este de fapt un antrenament. „Everestul niciodata nu va creste mai mult in inaltime, dar eu voi creste daca il cuceresc!”- a afirmat.Fiecare zi poate fi o umblare pe ape cand nu avem alta propteala decat bratul Sau. Fiecare zi este cu siguranta o umblare spre inaltimile ” mai inalte decat Everestul… ” Du- ma pe stanca unde nu pot ajunge caci este prea inalta pentru mine… Du- ma pe Muntele Sfinteniei Tale… tintesc sa ajung in varful Muntelui, dar e bine pe orice carari ale Tale… pentru ca mai mult face o zi in curtile Casei Tale… in prezenta Ta… decat o mie de zile in alt loc.

“Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblånd pe mare. Cînd L-au văzut ucenicii umbland pe mare, s’au inspăimantat, și au zis: „Este o nălucă!“ Și de frică au țipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sînt; nu vă temeți!“ „Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.“ „Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborât din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s’a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“ Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“ Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“”
‭‭Matei‬ ‭14:25-33‬ ‭‬‬‬‬

“Nu că am și cîștigat premiul, sau că am și ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însuflețească pe toți, cari sântem desăvîrșiți; și dacă în vreo privință sînteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință.”
‭‭Filipeni‬ ‭3:12-15‬ ‭‬‬‬‬
Eu am hotărât sa ies din nou din barca!
Ligia Seman