ÎNDELUNGA RĂBDARE( PERSEVERENŢA) -DESĂVÂRŞIRE

    In această dimineaţă, stând în rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru biserica Lui şi aşteptând să înţeleg ce este în inima Lui, răspunsul Lui, m-a surprins: POPORUL LUI DUMNEZEU ARE TENDINŢA SĂ ÎŞI PIARDĂ  RĂBDAREA. (Să nu uităm de pilda poporului Israel care atunci când Moise zăbovea pe munte, şi-a pierdut răbdarea şi au apelat la idolatrie, de aceea au avut de pierdut, dar să punem la socoteală şi faptul că întoarcerea lor din acel eşec al nerăbdării a adus o slavă şi o biruinţă şi mai mare (Exod 33,34) pentru că DUMNEZEU ESTE ÎNDURĂTOR ŞI ÎNDELUNG RĂBDĂTOR. Să ne ajute Domnul să nu disprețuim bogățiile bunătății, îngăduinței și ÎNDELUNGEI LUI RĂBDĂRI căci bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință. (Romani 2:4)

   Este un mit printre creştini: acela de a nu te ruga pentru a primi răbdare deoarece răspunsul la aceasta rugăciune, Dumnezeu îl asociază cu înmulţirea încercărilor. Acest mit, l-am îmbrăţişat cu atât mai mult cu cât în acest veac al vitezei şi al internetului suntem învăţaţi că totul trebuie să primim foarte rapid şi când vrem noi. Credinţa este „substanţa lucrurilor care nu se văd” şi noi primim prin credinţa în spiritual lucrurile pe care le cerem, dar nu de puţine ori, Domnul ne cere ÎNDELUNGĂ RĂBDARE PÂNĂ LA VIZIBILITATEA LUCRURILOR CARE NU SE VĂD ÎN LUMEA REALĂ PENTRU A NE ANTRENA CA ŞI CAMPIONI AI LUI. Planul lui Dumnezeu, însă este DESĂVÂŞIREA noastră şi aceasta are direct legătură cu RĂBDAREA.
“Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii cari știți că încercarea credinței voastre lucrează RĂBDARE. Dar RĂBDAREA trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți DESĂVÂRŞIŢI, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.”( Iacov 1:2-4)
Termenul în limba greacă folosit în acest context pentru DESĂVÂRŞIT este „teleios” şi înseamnă COMPLET DEZVOLTAT DIN PUNCT DE     VEDERE MORAL ŞI MINTAL.
UMBLAREA ÎN ÎNŢELEPCIUNE, PUTEREA UNEI MINŢI TRANSFORMATE PRIN CARE DUMNEZEU POATE SCHIMBA LUMEA DIN JURUL NOSTRU ESTE ÎN DIRECTĂ LEGĂTURĂ CU MATURITATEA MORALĂ ŞI MINTALĂ ŞI ACESTEA SUNT CA URMARE A LUCRĂRII ROADEI DUHULUI NUMITĂ ” ÎNDELUNGA RĂBDARE” .
“Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.”(Galateni5:22-23) Particularitatea distinctă a creştinilor în decursul secolelor raportat la venirea Domnului a fost şi este ÎNDELUNGA RĂBDARE. (PERSEVERENŢA), ADICĂ A RĂMÂNE NECLINTIT PE POZIŢIE INDIFERENT DE ÎMPREJURĂRI, ATITUDINEA OAMENILOR, EŞECURI SAU SUCCESE.

       Particularitatea plugarului care seamăna şi asteaptă roada scumpă a pământului este ÎNDELUNGA RĂBDARE( PERSEVEREANŢA). Răbdarea înseamnă a stărui să lucrezi împreună cu Domnul şi a aştepta cu credinţă împlinirea făgăduinţelor Lui pe pământ după ce le-ai câştigat în spiritual, semănând Cuvântul. Răsplata este copleşitoare: ploaie timpurie şi târzie care înseamnă revărsarea plinătăţii Duhului, puterea Lui de căştigare a sufletelor pentru Hristos, transformare, vindecare, eliberare, tot ceea ce am putea defini ca fiind materializarea planurilor Lui desăvârşite pentru noi, cu mult mai înalte decât mintea omenească poate pricepe.
„Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Căci după cum ploaia și zăpada se pogoară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămînță sămănătorului și pîine celui ce mănâncă, tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.”
(Isaia 55:9-11)

   Unul dintre cele mai mari teste ale răbdării unui creştin este acela de a rămâne PERSEVERENT ÎN MĂRTURISIREA CUVÂNTULUI CARE DENOTĂ CREDINŢA ACTIVĂ ÎMPOTRIVA TUTUROR OBSTACOLELOR, SIMPTOMELOR DE BOALĂ SAU SITUAŢII CARE   CAUZEAĂA SUFERINŢA, DE ACEEA CUVÂNTUL NE ÎNVAŢĂ SĂ NE AŢINTIM PRIVIRILE LA HRISTOS, MARELE PREOT AL MĂRTURISIRII NOASTRE CARE A RĂBDAT ÎN TOATE LUCRURILE CA ŞI NOI:
“Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu –să rămînem tari ( PERSEVERENŢI) în mărturisirea noastră. „Căci n-avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”(Evrei 4:14-15)

     ÎNTOTDEAUNA TESTUL RĂBDĂRII ADUCE UN SFÂRŞIT TRIUMFĂTOR, O DOVADĂ A CREDINŢEI, O ALINIERE A FIECĂRUIA DINTRE NOI ÎN GALERIA MARTORILOR, BIRUITORI PRIN CREDINŢA DIN EVREI 11

    “Fiți dar INDELUNG RĂBDĂTORI, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi ÎNDELUNG RĂBDĂTORI , întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați: iată că Judecătorul este chiar la ușă. Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe proorocii, cari au vorbit în Numele Domnului. Iată, noi numim FERICIŢI PE CEI CE AU RĂBDAT. Ați auzit vorbindu-se despre RĂBDAREA lui Iov, și ați văzut ce SFÂRŞIT I A DAT DOMNUL, și cum Domnul este plin de milă și de îndurare.”(Iacov5:7-11)

“și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile cari nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s’au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n’au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, și au fost chinuiți. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; ei, de cari lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n’au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la DESĂVÂRŞIRE fără noi.”(Evrei 11:1-2, 33-36, 38-40)

APOSTOLUL PAVEL, RUGÂNDU- SE PENTRU MATURITATEA CREDINCIOŞILOR, ARE ÎN VEDERE CÂTEVA OBIECTIVE ESENŢIALE:
– ÎNŢELEPCIUNEA
– PRICEPEREA DUHOVNICEASCĂ
– PUTEREA POTRIVITĂ CU SLAVA LUI
– RĂBDAREA, ÎNDELUNGA RĂBDARE ( PERSEVERENŢA) CU BUCURIE

   “De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într’un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice RĂBDARE și ÎNDELUNGĂ RĂBDARE( PERSEVERENŢA), cu bucurie, mulțămind Tatălui, care v’a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui,”
(Coloseni1:9-13)
Concluzie: Nu putem vorbi de o viaţă victorioasă, plină de roade, de manifestarea slavei Lui Dumnezeu în viaţa noastră, de schimbarea celor pentru care ne rugăm şi le vestim Cuvântul Său, dacă nu vom avea o INIMA PERSEVERENTĂ.
FRAŢI ŞI SURORI, AVEM NEVOIE SĂ NE RUGĂM PENTRU INIMI PLINE DE RĂBDARE! SĂ NU NE PIERDEM RĂBDAREA, CĂCI DOMNUL ESTE APROAPE… CHIAR LA UŞĂ!
ATENŢIE! Răbdarea nu înseamnă să am o atitudine de resemnareîin faţa atacurilor diavolului! În confruntarea cu orice situaţii, noi creştnii trebuie să ne supunem lui Dumnezeu şi să îi mulţumim pentru tot ce vine din Mâna Lui căci El este Suveran şi nici un fir de păr nu ne cade fără voia Lui, dar îmbrăcaţi cu Hristos în Dumnezeu trebuie să ne împotrivim diavolului şi el va pleca de la noi. “Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.”(Iacov4:7) Amin!

 


„Domnind peste împrejurările vieţii”, o carte de pshioterapie creştină

    Cartea „Domnind peste împrejurările vieţii” în publicaţia „Suceava News.” Doamne, ajută-ne să fim în orice medii ale acestei lumi purtătorii veştii bune despre ce înseamnă a domni împreună cu Hristos peste orice împrejurare a vieţii. Amin!
„Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii, vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos!” Romani 5:17

  „Domnind peste împrejurările vieţii”, o carte de psihoterapie creştină

  Feminitatea este o calitate şi o caracteristică importantă, ce ţine de latura psihologică a unei femei. Componentele ei sunt blândeţea, răbdarea, bunătatea, sensibilitatea. Feminitatea se poate învăţa şi educa şi se poate manifestă în funcţie de împrejurări. Societatea noastră apreciază feminitatea şi aşteaptă de la orice femeie să fie feminină în felul ei propriu. Despre feminitate şi despre modul în care aceasta trebuie înţeleasă şi dezvoltată vorbeşte şi cartea Ligiei Seman, „Domnind peste împrejurările vieţii. Un studiu devoţional despre: valoare, putere, scop şi psihoterapie feminină”. Autoarea li se adresează femeilor, în dorinţa de a le ajuta în depăşirea problemelor personale. Cum să faci faţă momentelor dificile din căsnicie, cum să îţi susţii şi să îţi formezi copilul, cum procedezi atunci când totul pare să îţi fie împotrivă, cum te manifeşti faţă de cei cu care te întâlneşti pentru închinare şi părtăşie sunt tot atâtea întrebări la care cititoarele vor găsi răspuns, în studiul realizat de Ligia Seman.
De altfel, „Domnind peste împrejurările vieţii” prezintă aplicarea unor metode de psihoterapie creştină şi cu siguranţă, că pentru multe cititoare va fi un lucru cu totul deosebit faptul că Biblia le poate ajuta să facă faţă nevoilor curente, de zi cu zi. Într-o lume ce le propune femeilor tot felul de trucuri, tabieturi şi reguli surogat pentru a rezista la serviciu, în familie şi în biserică, „Domnind peste împrejurările vieţii” le va convinge că prin Cuvântul lui Dumnezeu pot să obţină vindecare spirituală, cu implicaţii pozitive asupra vieţii lor. Acelea care vor deschide acest volum, vor vedea că autoarea a îmbinat într-un mod fericit, studiul Cuvântului cu metode psihoterapeutice de o certă valoare.
„Domnind peste împrejurările vieţii” – o carte de eseuri împletită cu psihoterapie, cu adresabilitate feminină şi soluţii având temei Biblia – vine după alte trei romane de succes ale Ligiei Seman. Cartea a apărut în 2006, la editura Cetate, Deva. Cunoscută cititorilor pentru romanele sale creştine, “Funiile dragostei” (1995), “Handicapul conştiinţei” (1999) şi “Tragedie şi triumf” (2004), autoarea urmăreşte să demonstreze în volumele pe care le-a scris că dacă nu ar exista Acest Cineva – Dumnezeu, care să ofere un cadru de referinţă, omul ar fi ca o corabie purtată de valurile vieţii, aruncată de pe un mal pe altul, fără o busolă după care să se îndrepte, fără o ţintă spre care să navigheze. În cărţile Ligiei Seman, dorinţa de a-i ajuta pe cititori să găsească acest cadru de referinţă, portul înspre care să navigheze pentru a-şi redobândi identitatea – rămâne obiectivul de bază, firul călăuzitor.
„Domnind peste împrejurările vieţii” le propune cititoarelor o sistematizare a metodei de studiu biblic, care să le conducă la vindecare interioară. Pe parcursul a 11 săptămâni, acestea pot traversa un itinerariu spiritual menit să le îmbogăţească sufleteşte şi să le ofere puterea de a domni peste diferitele circumstanţe ale vieţii. Fiecare capitol se încheie cu un verset de memorat şi cu concluzii recapitulative. „Spunea un om înţelept: „Dumnezeu Se plimbă cu chibritul printre casele noastre şi aprinde pentru binele nostru ceea ce am zidit, uneori, cu trudă şi renunţări. Şi-o face de mai multe ori…” Noi plângem şi ne simţim dezorientaţi, nemaiavând puterea de a construi ceva. De fapt, numai atunci am înţeles lecţia: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” (Ps. 127:1) Cartea de faţă le învaţă pe cititoare cum să îşi zidească o casă pe stâncă, pentru ca şuvoaiele împrejurărilor vieţii să nu aibă puterea de a le lăsa fără un adăpost spiritual.
Începutul acestei călătorii de vindecare interioară este fundamentat pe ideea că orice femeie are preţ în ochii lui Dumnezeu. Lucrul acesta este esenţial, pentru că de obicei, se întâmplă ca tocmai femeile să fie privite în societate ca având o valoare inferioară bărbatului. Şi de aici, se nasc o serie de lucruri nefericite, aducătoare de probleme. În prima săptămână, pe parcursul a cinci zile, orice femeie care studiază ajunge să înţeleagă că „oglinda cerului, Cuvântul lui Dumnezeu, arată imaginea întregii făpturi a femeii.” Înţelegem deci, că slăbiciunile” unei femei „indică faptul că are nevoie ca puterea Lui să se adauge puterii” ei limitate.
Mai departe, vedem că lui Dumnezeu Îi pasă de fiecare femeie, venind în întâmpinarea nevoii de protecţie cu care aceasta a fost creată. Câte categorii de femei sunt? Din ce categorie faci parte şi cum să îţi asiguri protecţia pentru viitor, iată doar două din întrebările cărora autoarea le răspunde folosind Biblia şi metode eficiente de consiliere creştină. Rezultatul este că nici mai mult, nici mai puţin, „umblarea cu El, încrederea deplină în El”, le-a schimbat femeilor pe care Ligia Seman le prezintă ca exemple, pe deplin, viziunea asupra vieţii. În continuare, în a treia săptămână de studiu, constatăm că El împlineşte nevoia de iubire ce a fost sădită la creaţiune, în inima oricărei femei. „Cum să pornim în căutarea adevăratei iubiri alături de partenerul nostru? Acest tip de iubire presupune efort şi disciplină”, ne spune Ligia Seman în cartea sa. Evoluând de la particular către general, aceasta extinde ideea şi se întreabă: „Să fie oare asemănător şi în relaţia cu Domnul? A sufocat oare stilul nostru „feminin” ceea ce trebuia să ne aducă frumuseţe, motivaţie şi putere de luptă?”
Nu este suficient însă, ca femeie, doar să primeşti iubire, ci trebuie să o şi dăruieşti şi de aceea, în săptămâna a patra, studiem modul în care o femeie poate să dăruiască iubire pe calea indicată de Dumnezeu. Viaţa este complexă şi să nu uităm că „frământările, eşecurile, tragismele, bucuriile, câştigurile sau pierderile fac parte din viaţa noastră.” Mai poţi dărui deci iubire, când ai parte de suişuri şi coborâşuri? Când ţi se pun beţe în roate şi trebuie să faci faţă la tot felul de situaţii şi presiuni exterioare, te mai simţi capabilă să oferi iubire? Cum să ai o stare de spirit bună, încredere în ceea ce eşti, în ceea ce poţi şi în ceea ce ştii să faci, când totul îţi este parcă, împotrivă? Soluţia? Legea Duhului de viaţă.

      Pe drumul devenirii spirituale, observăm cum Duhul lui Dumnezeu le dăruieşte femeilor acea putere de a domni peste o fire rebelă, ce generează probleme la orice pas. „Dacă şi tu vei înţelege cu adevărat soluţia, vei fi schimbată şi odată cu tine şi lumea din jurul tău. Dumnezeu nici nu-ţi cere mai mult!” Astfel, trecem la o latură biruitoare şi pricepem cum începe să devină realitate ceea ce promite Cuvântul, şi anume, că orice femeie poate domni peste împrejurările vieţii. „Soluţia este să-L lăsăm pe Dumnezeu să trăiască viaţa Lui în noi. Sfârşitul nostru este începutul lui Dumnezeu! Salvamarii ştiu că nu poţi salva un om de la înnec, decât după ce a renunţat să se mai zbată pentru a face el însuşi ceva.”
Să nu ne imaginăm că firea pământească va ceda atât de uşor şi de aceea, în următoarea săptămână, ni se arată modul în care Duhul o ajută pe fiecare femeie să aleagă ascultarea de Dumnezeu, mai degrabă decât ascultarea de păcat. Cum se va realiza acest lucru? „În loc să caute rezolvarea în mijloacele posibile care nu au condus la îmbunătăţirea relaţiei”, orice femeie ar trebui să se prăbuşească în genunchi „cu lacrimi şi cu inima deschisă până în cele mai profunde cămăruţe ale ei, zicând: „Da, Doamne, am crezut că pot iubi prin propriile forţe, dar iubirea nu este aşa cum am vrut eu s-o arăt. Eu nu am iubit aşa cum am văzut că sunt atributele dragostei din 1 Corinteni 13; am vrut să amestec cu iubirea egoismul de a-mi cere drepturile. Nici acum nu pot altfel, dar Tu poţi să iubeşti prin mine.” Şi astfel, Cuvântul Său devine în oricare femeie rhema, adică un Cuvânt viu, lucrător.
În săptămâna a şaptea, cititoarele învaţă ce înseamnă să fie beneficiare ale legământului pe care o femeie credincioasă îl face cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, află cum se poate să primească o inimă de carne. Vinovăţia noastră şi neprihănirea Lui este una din realităţile pe care ar trebui să o avem necontenit în minte. „Îţi dai seama că El, care şade la dreapta lui Dumnezeu, cunoaşte atât de bine lupta ta cu tine însăţi, domeniile încă necâştigate, înfrângerile tale, piedicile tale, rigorile societăţii? Îţi dai seama ce înseamnă a fi în legământ cu EL?” Dacă orice femeie este conştientă că Dumnezeu îi ştie toate problemele, că o vede, de ce nu ar învăţa să I se închine prin laudă? De ce nu ar fi prin laudă, o beneficiară a legământului?
În următorul interval de şapte zile, se discută despre un concept ce poate părea dificil, dar este necesar – acela al jertfirii de sine, al zdrobirii, care formează în orice femeie „calităţile de blândeţe, smerenie şi dependenţă totală de Dumnezeu.” Cuvântul cheie al acestui capitol este zdrobirea, pe care Ligia Seman o defineşte „ca pe o operaţie în care Dumnezeu scoate inima noastră de piatră şi ne dă o inimă nouă. Numai cu această inimă, în străfundurile căreia Dumnezeu scrie legile Lui, noi vom putea să-L ascultăm, să-L iubim, să trăim în prezenţa Lui.” În acelaşi capitol, autoarea abordează şi subiectul misiunii femeii. Misiunea şi viziunea reprezintă cele două chei de boltă ale unei slujiri autentice. „Ar fi un lucru extraordinar dacă femeile ar înţelege că lucrarea lor pe pământ nu este să schimbe oameni, nici împrejurări, nici un soţ dificil, nici un adolescent rebel, nici mentalităţi greşite ale celor din jur. Dacă ar înţelege că lucrarea lor cea mai mare este să colaboreze cu Dumnezeu, astfel încât comoara cea mai de preţ din ele să poată fi pusă în valoare, cât de multe lacrimi şi-ar găsi sensul real la picioarele Lui, câte case şi biserici nu ar fi pline de… mireasma Duhului Său?”
De la creionarea misiunii, autoarea le conduce pe femei să primească viziunea Sa pentru această viaţă, în ceea ce priveşte rolul de soţie, pe care orice femeie şi-l doreşte. Ce înseamnă, de fapt, viziune? Ligia Seman ne oferă o definiţie proprie, menită să le ajute pe cititoare să reuşească să treacă dincolo de circumstanţe şi de aparenţe. „Viziune înseamnă a vedea scopul lui Dumnezeu pentru pentru viaţa ta, dincolo de tot ceea oferă prezentul.” Care este scopul? „Avem nevoie de o înţelegere specială a unicităţii scopului pentru vieţile noastre ca să fim motivate chiar în lucrurile mărunte pe care le facem, pentru că altfel, nu putem fi fericiţi.” Ca soţie, te poţi confrunta de multe ori cu situaţii mai puţin plăcute, iar Ligia Seman are meritul de a fi pus accentul tocmai pe latura practică a vieţii. „Cum te împaci cu faptul că în căsnicia ta…, mai întâi de toate, tu trebuie să te schimbi?” Poţi să ierţi? „Inima mea de femeie nu poate ierta în orice situaţie pe cei care m-au rănit sau respins, dar inima lui Hristos a iertat pe acei care L-au batjocorit, umilit şi răstignit.”
Iată de ce, în ceea ce priveşte viziunea pe care trebuie să o aibă o soţie, totul depinde de propria alegere. „Dumnezeu îţi dă pacea perfectă în familie, dacă vei alege drumul încrederii în El, astfel încât, cu ajutorul tău, soţul să nu piardă semnificaţia pentru care merită să lupte în viaţă. Urmează provocarea, care înseamnă să reuşeşti să îţi descoperi, ca femeie, capacitatea de a trăi fiecare zi alături de soţul tău, ca pentru cer. „Te provoc la viziunea lui Dumnezeu pentru viaţa ta, căutând să valorifici ceea ce încă nu e pus în valoare în soţul tău, ceea ce poate nu a fost spus în anii de căsnicie, ceea ce nu a fost trăit în puţinul timp pe care vi-l puteţi rezerva să fiţi doar voi doi.”
Dacă ţi-ai însuşit viziunea lui ca soţie, prozatoarea te invită să mai faci încă un pas. Apropiindu-ne de finalul cărţii, vedem ce înseamnă pentru o femeie să fie mamă şi ce viziune a avut Dumnezeu când a instituit familia. Este tulburătoare afirmaţia că „Dumnezeu consideră o mamă cea mai potrivită fiinţă de pe pământ cu care El să colaboreze în materializarea planului Său pentru copiii ei.” Mai mult, El a creat-o pe mamă cu instinctul de protecţie. Dacă în orice femeie există nevoia de a primi iubire şi protecţie, la rândul său, această este chemată să le ofere pe amândouă, în familie. „Atunci când Dumnezeu face legământ cu noi, în acest legământ include întreaga familie. Ai scopuri autentice pentru copiii tăi sau ele sunt influenţate de limitările tale, de lupta firească pentru protecţie, de pretenţiile tale, de perfecţionism sau ambiţii egoiste?”

     La final, în ultima săptămână, ne este conturat rolul femeii în familia lui Dumnezeu, adică în mijlocul bisericii. Biserica vine ca un moment de apogeu, ca o împlinire a tot ceea ce s-a spus până acum. Femeia, soţie şi mamă nu poate atinge desăvârşirea pentru care a fost creată, în absenţa părtăşiei oferite de biserică. Planul Său pentru viaţa ei este o părticică din planul Său pentru Biserică. „Viziunea Lui pentru tine este încadrată în Marele şi Eternul Scop privind Biserica.” Şi astfel, ajungem să înţelegem pe deplin semnificaţia Cuvântului viu, rhema, pentru că „numai în ambianţa părtăşiei putem descoperi acel rhema, acea cale a binecuvântării pentru famila noastră şi familia lui Dumnezeu.”
În încheierea acestei călătorii spirituale, fiecare femeie este îmbogăţită cu un arsenal în a duce luptele vieţii şi în a domni peste împrejurările acesteia, care vin asupra ei neîncetat. Cartea Ligiei Seman rămâne un volum de valoare, ce o va îmbogăţi spiritual pe cea care va avea dorinţa de a o parcurge şi de a aplica recomandările oferite aici. Acest studiu ar trebui să fie o prezenţă permanentă în viaţa oricărei femei, o sursă de informaţie şi o soluţie inedită, atât pentru problemele cotidiene, cărora trebuie să le facă faţă, cât şi pentru cele care apar pe neaşteptate. Recomand cartea Ligiei Seman ca pe o invitaţie şi o provocare la studiu personal şi la schimbare, ca pe o alternativă, dar şi ca pe o decizie de a gândi creativ şi a aborda strategic, viaţa.
Octavian D. Curpaș
Phoenix, Arizona


PRINCIPIUL BIBLIC AL RELAŢIILOR SĂNĂTOASE ESTE ÎN DIRECTĂ LEGĂTURĂ CU PRINCIPIUL CARULUI DE BIRUINŢĂ ÎN HRISTOS

      CONDIŢIA CA SĂ FIM PURTAŢI TOTDEAUNA CU CARUL DE BIRUINŢĂ A LUI HRISTOS ESTE CA RELAŢIA CU OAMENII SĂ FIE MAI IMPORTANTĂ DECÂT OPORTUNITĂŢILE DE SLUJIRE. VEDEM ACEASTA DIN EXEMPLUL APOSTOLUL PAVEL. DEŞI SE DESCHISESE O UŞĂ DE SLUJIRE ÎN TROA, A RENUNŢAT LA ACEASTĂ OPORTUNITATE PENTRU A FACE PRIMUL PAS SPRE RECONCILIERE SPRE CEI CE L-AU ÎNTRISTAT ŞI RĂNIT – CORINTENII. ŞI-A LUAT RĂMAS BUN DE LA CEI DIN TROA ŞI A PLECAT ÎN MACEDONIA SĂ ÎL CAUTE PE TIT, CĂCI NU AVEA LINIŞTE ÎN DUHUL LUI PÂNĂ NU A PRIMIT SCRISOAREA DE LA TIT CU VEŞTI DE LA CONRINTENI. DUPĂ CE A PRIMIT VEŞTILE DE LA CORINTENI, PAVEL A SCRIS 2 CORINTENI – O OPERĂ A HARULUI PRIN CARE DUHUL LUI DUMNEZEU A SCHIMBAT VIEŢILE CREŞTINILOR ÎN DECURSUL SECOLELOR. CE PILDĂ RELEVANTĂ DESPRE CE ÎNSEAMNĂ CARACTERUL UNUI ADEVĂRAT LUCRĂTOR PENTRU CARE RELAŢIA CU OAMENII, CHIAR CU ACEI CARE L-AU NEDREPTĂŢIT ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT LUCRAREA! DOAMNE, AJUTĂ-NE! DOAMNE, UMPLE-NE INIMILE CU DRAGOSTEA CARE ESTE MAI MARE DECÂT ORICE LUCRARE CĂCI DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE! AMIN!

      “Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă în Domnul, n’am avut liniște în duhul meu, fiindcă n’am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela frați, și am plecat în Macedonia. Mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos, și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.”  2 Corinteni 2:12-14

“Și v’am scris cum v’am scris, ca, la venirea mea, să n’amîntristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; și sunt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. V’am scris cu multă mâhnire, și strângere de inimă, cu ochii scăldați în lacrămi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare, pe care o am față de voi.
2 Corinteni 2:3-4

 

 

 


“Portrete din cioburi” – Iubirea ce menţine aprinsă flacăra vieţii amronews July 17, 2016

PortreteCioburi
În “Portrete din cioburi” Ligia Seman reia teme din cărţile sale precedente şi compune un roman arborescent, în două volume. Cartea sa este o analiză a eşecului şi triumfului în dragoste, o poveste despre convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, dar şi fresca unei lumi, a societăţii româneşti de dinainte şi după momentul Decembrie 1989. În construcţia sa, romanul “Portrete din cioburi” îmbină componente de roman creştin, roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Romanul poate fi privit şi drept unul intelectual.

      Ligia Seman şi lumea din romanele sale
Ligia Seman este o prozatoare română creştină de valoare. Ligia Seman debutează în anul 1995 cu romanul “Funiile dragostei”, urmat de “Handicapul conştiinţei” (1999), “Tragedie şi triumf” (2004) şi “ Domnind peste împrejurările vieţii” (2006) – ultima, un volum de eseuri cu adresabilitate feminină, îmbinate cu psihoterapie, propunând soluţii biblice. Primele două cărţi menţionate prezintă pe lângă experienţa creştină a personajelor, şi o poveste de iubire bine conturată, ce aduce un plus de umanitate şi dă o notă romantică naraţiunii.

     „Dincolo de experienţa umană limitată este divinitatea”

      „Dincolo de experienţa umană limitată este divinitatea”, afirma cândva, scriitoarea. Acest adevăr este exploatat şi în „Portrete din cioburi”. Aici, Ligia Seman ne demonstrează cu talent că în labirintul ameninţător şi plin de tentaţii înşelătoare al lumii, a rămâne de partea binelui, adevărului şi purităţii reprezintă un act plin de eroism, un test al credinţei şi loialităţii faţă de Dumnezeu. Atât la vârsta adolescenţei cât şi a maturităţii, spiritul de compromis ne încearcă continuu, oferindu-ne ocazii de realizare materială, dar sacrificând idealurile înalte ale curăţiei de suflet, de caracter.

          O istorie de viaţă
Una din temele romanului “Portrete din cioburi” ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul acţiunii, Gabriel, fiul lui Emil, ajunge să repete istoria de viaţă a tatălui său. Povestea se repetă cu cele două iubiri ale sale, Stela şi Isa. Autoarea pune foarte mult accent pe aceste idile, încadrându-le perfect în conjuncturi socio-politice specifice. Experienţa trăită de Gabriel cu Stela şi Isa ne arată latura realistă a eroului, însă pe cea şi sentimentală. Aceste relaţii îi determină lui Gabriel, destinul. Iată cum descrie autoarea lupta interioară a lui Gabriel, alături de Isa. „Când opiul trupului nu mai acţiona, în tot mai multe seri, în urma unei beţii a cărnii, Gabriel, obosit şi nervos, răsuflând lângă ea în întunericul dormitorului – îi scăpa printre degete. Trupul îi era lungit lângă ea, dar sufletul lui se îndepărta de ea, se întorcea mereu spre obsesia lui fixă, spre familia ce o părăsise. Stătea nemişcat şi ea la început credea că doarme, dar apoi a înţeles că ochii lui erau deschişi şi realiza la ce se gândeşte el. Era chinuitor gândul că poate nu va mai putea face nimic să-l păstreze.”
LigyaSeman4
În căutarea sensului propriei existenţe
Personajele principale, Emil şi Gabriel, tată şi fiu, vor afla în cele din urmă, prin intermediul experienţelor trăite, sensul propriei existenţe, dar şi sensul existenţei lui Dumnezeu. Din cauza acestor experienţe, inclusiv cele amoroase, cei doi îşi vor schimba, pe măsură ce trece timpul, concepţia despre viaţă, familie şi Divinitate. Emil şi Gabriel sunt personaje complexe şi ocupă poziţii înalte în societate. Cei doi sunt capabili de trăiri interioare profunde, devastatoare. Gabriel este tipul omului filosof, comtemplativ, un intelectual. “Aluziile lui Gorică la faptul că Gabriel e natural înzestrat pentru a urca în vârful piramidei, urmând pilda tatălui său, care în timpul studenţiei fusese secretar al Uniunii Tineretului Comunist, mult timp iscară în sufletul băiatului sentimente şi gânduri contradictorii.”

     Credinţa în Dumnezeu, singura forţă pentru supravieţuire
Gabriel, tipul de intelectual care încearcă să se autodepăşească, trăieşte într-o realitate crudă. “Dorinţa uriaşă din interiorul lui de a-şi depăşi propria condiţie, de a se ridica deasupra oamenilor obişnuiţi, se lupta cu aversiunea faţă de armele care îi erau oferite – fuziunea cu teoriile materialismului dialectic. Nu putea accepta această filosofie în primul rând pentru că ea reprezenta fundaţia pe care se clădise viaţa tatălui său. Eşecul acestei vieţi îi adusese atâta suferinţă şi frustrare, încât se ferea de orice ar putea prevesti o istorie asemănătoare. În al doilea rând, politica bazată pe această filosofie excludea credinţa în Dumnezeu, despre care el nu ştia prea multe, dar care fusese totuşi singura forţă ce o ajutase pe mama lui să supravieţuiască şi să vadă un sens în tot ce îndurase.”

     Moravurile unei societăţi
Romanul Ligiei Seman “Portrete din cioburi” poate fi considerat şi un roman politic. În paginile cărţii, autoarea evocă societatea socialistă vazută prin ochii unor intelectuali, tată şi fiu, Emil şi Gabriel. Autoarea prezintă moravurile acestei societăţi, falsitatea regimului politic. Însă niciodată nu s-a putut inventa o cale sigură de adormire a conştiinţei atunci când ai avut ocazia să cunoşti chemarea Cuvântului divin. Nu există nici linişte şi nici odihnă pentru cei care aleg să lase deoparte frumuseţea inocenţei de copil al lui Dumnezeu pentru plăcerile şi realizările de o clipă ale compromisului şi păcatului. Nimic nu se compară cu o conştiinţă curată faţă de sine şi faţă de ceea ce este bine şi drept, fiindcă indiferent cât de mult suntem minţiţi de societatea în mijlocul căreia trăim, totuşi Dumnezeu există şi noi am fost creaţi pentru El.

    „O stea veşnică pe firmamentul Universului”
Tema iubirii de Dumnezeu este omniprezentă în carte, în roman, ea înglobându-le pe cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea de Dumnezeu este singurul lucru care îl ţine în viaţă pe Gabriel. Ea a fost singura care i-a menţinut aprinsă flacăra vieţii. El nu a încetat niciodată să creadă în Dumnezeu, indiferent de circumstanţe şi asta l-a definit ca om. Chiar dragostea sa pentru soţie se circumscrie şi se realizează ca urmare a dragostei pentru Creator. „Dragostea profundă dintre un bărbat şi o femeie, cu siguranţă sunt simbolul Celei mai mari opere de Iubire şi Răscumpărare, iar reflectarea acestei iubiri în vieţile celor din jur o stea veşnică pe firmamentul Universului, deosebită de orice altă stea a lumii acesteia.”

    În roman, dialogul are un rol foarte bine determinat si foarte important. Autoarea se face uşor înţeleasă şi exprimă totul în fraze simple, pe un ton familiar. La fel ca şi în celelalte romane, şi în “Portrete din cioburi” stilul Ligiei Seman este clar şi concis. Un alt lucru care o apropie pe autoare de cititorii săi este tonul degajat pe care acesta îl foloseşte. Limbajul utilizat demonstrează că Ligia Seman este o bună observatoare a realităţii.

    Concluzia care se desprinde din romanul “Portrete din cioburi” este că nici negura comunismului, nici tentaţiile bunurilor lumeşti nu pot să stingă dorinţa după Dumnezeu ce ia naştere atunci când ajungi să cunoşti Cuvântul Său. Preţul compromisului este amar şi plin de suferinţă, o cărare ce te aruncă în abisul disperării fără întoarcere. Totuşi, farmecul iubirii divine se revarsă pe drumul celui ce ajunge să învingă, chiar şi în urma multor greşeli, amăgirile unei lumi lipsite de repere morale autentice.

Octavian D. Curpaş
Phoenix, Arizona

 


APEL LA SOLIDARITATEA POPORULUI ROMÂN CREŞTIN PENTRU FILMUL ” FUNIILE DRAGOSTEI”

  Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru finalizarea în limba engleză a scenariului pentru filmul: „Funiile dragostei”. Mulţumesc tuturor prietenilor de pe facebook care ne-aţi susţinut în rugăciune şi ne-aţi încurajat pe mine şi Elisabeta Parasca, autoarea scenariului. Pentru realizarea acestui film, s-a creat un site special unde fiecare dintre dumneavoastră poate ajuta cu rugăciune sau financiar. Pentru a reuşi avem nevoie de solidaritatea dumneavoastră. Am dovedit că fiind uniţi, noi, poporul creştin român, suntem o adevărată forţă care poate influenţa mersul istoriei prin faptul că am luptat şi am câştigat în cazul familiei Bodnariu. Indrăznim să facem apel la o solidaritate asemănătoare şi pentru realizarea acestui film prin care o realitate a istoriei poporului creştin român poate ajunge să fie cunoscută în lume.     

       Romanul: „Funiile dragostei” este un bestseller prin care Dumnezeu a atins mii de inimi, motivând publicul larg să iubească Scriptura şi să se dedice vestirii Evangheliei precum eroii cărţii. Realizarea filmului ” Funiile dragostei” ar putea aduce mari posibilităţi de evanghelizare, de lărgire a valorilor creştine şi aceasta se poate realiza doar cu ajutorul dumneavoastră. Fac apel tuturor prietenilor mei de pe facebook şi tuturor care veţi citi acest mesaj să daţi cât mai multe share- uri. Mulţumim frumos şi încredinţăm în Mâna Celui Atotputernic această lucrare!
Ligia Seman, autoarea romanului ” Funiile dragostei”.


“Portrete din cioburi” – Iubirea ce menţine aprinsă flacăra vieţii – Agorapress

      Romanul „Portrete din cioburi” în publicaţia culturală din Iaşi : agorapress.ro. In fotografie, suntem împreună cu Dan Lungu, directorul Muzeului de Literatură din Iaşi, iar recenzia romanului a fost scrisă de cunoscutul ziarist roman- Octavian Curpas.
Apreciez oraşul Iaşi pentru că aici valorile culturale ale naţiunii sunt preţuite şi promovate.
Ii mulţumesc lui Dumnezeu pentru deschiderea cadrelor didactice de la Colegiul „Richard Wurmbrand” din Iaşi, în raport cu literatura pe care o scriu, astfel încât valorile morale transmise prin aceste cărţi să poată avea impact în rândul generaţiei tinere. Mă simt deosebit de onorată să ştiu că liceeni citesc cu plăcere: „Funiile dragostei”, Handicapul conştiinţei”, Tragedie şi triumf”, ” Portrete din cioburi” şi sper ca acestea să fie o reală binecuvântare pentru viaţa lor.

“Portrete din cioburi” – Iubirea ce menţine aprinsă flacăra vieţii – Agorapress

În “Portrete din cioburi” Ligia Seman reia teme din cărţile sale precedente şi compune un roman arborescent, în…

agorapress.ro


NU MAI TRĂIESC EU, CI HRISTOS ( GALATENI2:20)

    Dumnezeu are un singur răspuns la fiecare nevoie omenească şi acesta este ISUS HRISTOS. Prin tot ce îngăduie Dumnezeu în viaţa noastră, El are un SCOP CENTRAL – SĂ NE ÎNLĂTURE PE NOI DIN CALEA TRĂIRII ŞI SĂ TRĂIASCĂ HRISTOS PRIN NOI.
CRUCEA ÎNSEAMNĂ UNIREA NOASTRĂ CU CRISTOS PRIN MOARTEA, ÎNVIEREA ŞI ÎNĂLŢAREA LUI.
Sângele lui Isus Hristos se ocupă de păcatele noastre, dar CRUCEA RĂSTIGNEŞTE… TAIE… RĂDĂCINA PORNIRII UMANE DE A PĂCĂTUI. Prin sângele lui Isus Hristos suntem iertaţi, dar prin BENEFICIILE LEGĂMÂNTULUI DE LA CRUCE TRĂIM ÎN VICTORIE CARE ÎNSEAMNĂ ELIBERARE DE CEEA CE SUNTEM PENTRU CA HRISTOS SĂ TRĂIASCĂ VIAŢA LUI ÎN NOI ÎN TOATE DOMENIILE VIEŢII!
HRISTOS IUBEŞTE PRIN MINE!
HRISTOS IARTĂ PE CEI CE MI-AU GREŞIT PRIN MINE!
HRISTOS TRĂIEŞTE SFINŢENIA LUI PRIN MINE!
HRISTOS DECIDE PRIN MINE!
HRISTOS GÂNDEŞTE PRIN MINE!
HRISTOS LUCREAZĂ PRIN MINE PENTRU CĂ DOAR LUCRAREA LUI E PLĂCUTA TATĂLUI!
HRISTOS VORBEŞTE CUVINTELE PE CARE LE-AR VORBI EL DACĂ AR FII IN ACEST CONTEXT DE TRĂIRE PRIN MINE ŞI HRISTOS ZÂMBEŞTE ŞI SE UITĂ ÎN OCHII OAMENILOR PRIN MINE!
TRĂIEŞTE, TU ISUSE ÎN PLINĂTATEA TA PRIN MINE!
“Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.”
Galateni 2:20
“În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!”
Galateni 6:14
“Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit.”
1 Corinteni 2:2


%d blogeri au apreciat asta: