Dumnezeu te vrea o „Priscilă”

Citim în „Faptele apostolilor” unde Priscila este menţionată pentru prima dată despre faptul că Pavel „ a găsit pe un iudeu, numit Acuila din neam din Pont, venit de curând in Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Şi fiindcă aveau acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meşteşugul lor era facerea corturilor” ( Faptele Apostolilor (18: 1-3). Scriptura ne spune că Apostolul Pavel a rămas în Corint „un an şi şase luni, şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu ( Faptele Apostolilor 18: 11), de unde înţelegem că în acest timp Pavel a locuit la Acuila şi Pricila, împreună formând una dintre cele mai extraordinare echipe misionare, împărtăşind aceeaşi viziune, aceleaşi lupte, frământări şi succese pentru că în toată perioada cât Pavel călătorea, Scriptura menţionează că o făcea însoţit de această familie (Faptele Apostolilor 18:18). De asemenea citim în Romani 16:3 salutul apostolului Pavel adresat special acestei familii: „Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate bisericile ieşite dintre neamuri.” Din acest text înţelegem că Priscila şi Acuila – pentru viziunea transmisă lor de Duhul lui Dumnezeu pentru generaţiei în care trăiau – au dedicat lui Dumnezeu nu doar timpul şi energia, ci şi-au pus chiar viaţa în joc. Datorită acestei abnegaţii – impactul lor a fost atât de mare încât „toate bisericile ieşite dintre neamuri” au motive temeinice să le mulţumească.
Priscila, alături de soţul ei este menţionată şi în Faptele Apostolior 18: 25- 28 : „ El (Apolo) era învăţat în ce priveşte calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu deamăruntul calea lui Dumnezeu… Când a ajuns ( Apolo în Efes) a ajutat mult prin harul lui Dumnezeu pe cei ce crezuseră, căci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.” Datorită timpului petrecut împreună cu Pavel – Acuila şi Peiscila au învăţat importanţa de a face ucenici şi modul cum acest lucru este posibil: studiind împreună Cuvântul lui Dumnezeu, ajutându-i astfel să înţeleagă în profunzime calea lui Dumnezeu. Rezultatul a fost creşterea spirituală a ucenicului lor – Apolo care a avut un impact cu răsunet istoric pentru lumea din jurul lui
Modelul acestei femei oferit de Cuvântul lui Dumnezeu, m-a provocat să analizez contextul în care a trăit şi motivele care au făcut din ea o femeie cu un impact atât de puternic în generaţia ei.
Aşa cum am citat din Scriptură, apostolul Pavel face cunoştinţă cu Priscila şi soţul ei în contextul în care aceştia sunt nevoiţi să se adapteze unor schimbări forţate de locuinţă, mediu şi prieteni: sosiseră din Italia şi se stabiliseră de curând în Corint. Psihologii spun că spre deosebire de un bărbat care deducând logic avantajele unei schimbări îşi poate modifica starea de spirit într-un minut, o femeie are nevoie de o perioadă mai îndelungată de timp pentru adaptare. Principala cauză din pricina căreia o femeie se acomodează mai greu schimbărilor este identificarea ei cu oamenii şi cu locurile dimprejur. Cu siguranţă, acolo în Corint, departe de locul de unde venise – Italia – Priscila avea frământările ei interioare: legate de identitatea ei, poate se lupta cu ceea noi numim azi „criza viselor năruite” pentru că lăsase în urmă: prieteni, casă, familie. Cu toate acestea ea nu a ales să fie concentrată asupra propriei persoane, ci împreună cu soţul ei a pus la dispoziţia lui Dumnezeu timpul, energia şi casa ei în care îl găzduieşte pe apostolul Pavel.
Nici contextul cultural în care Priscila alege să lucreze pentru Dumnezeu nu prezenta foarte mult avantaje pentru o femeie. Teologul Lori Balogh enumera câtevă aspecte legate de condiţia femeii în cultura elenistă din acea vreme „Era umilitor pentru un bărbat să-şi însoţească soţia la ieşirea din casă. Bărbatul mergea înainte, soţia rămânea in urmă, iar cei doi nu comunicau. Femeia nu avea nici o educaţie intelectuală. Filozofii greci învăţau că e o pierdere de vreme să stai de vorbă cu o femeie. Doar la înmormântări se permitea bărbaţilor să stea de vorbă în public cu soţiile lor. Închinarea se făcea în temple separate. Aristotel- profesorul lui Alexandru Macedon- învăţa că bărbatul este mintea, iar femeia este trupul. Mintea comandă, iar trupul execută. Tot el învăţa că femeia este un accident al naturii.”
Cu siguranţă, Priscila nu a avut o construcţie diferită de a femeii din generaţia noastră: creată cu nevoia de protecţie, având predominata vieţii interioare sentimentele, cu stări fiziologice caracteristice femeilor care sunt însoţite de un sindrom tipic de hiper-emotivivitate din pricina căruia femeile plâng mult mai uşor. Datorită folosirii mai intense a părţii afective a creierului – femeia trebuie să lupte mai mult decât bărbatul în situaţiile critice şi poate cădea mult mai uşor în stări de frică sau depresie. Pentru a urma chemarea vieţii ei – Biblia ne spune că Priscila şi-a riscat viaţa ei şi a soţului ei. Aspectul acesta, fără îndoială, i-a adus uneori confruntare cu teamă, deznădejde, a clătinat tot ceea ce omeneşte i-ar fi conferit siguranţa de care ar avea în mod special nevoie o femeie. Dar toate acestea nu au oprit-o să primească oaspeţi în casa ei, să aprofundeze învăţătura Scripturii şi apoi să transmită altora valorile eterne misonând şi făcând ucenici împreună cu soţul ei.
Care a fost secretul acestei femei de a lupta şi învinge în asemenea circumstanţe ostile? Ştim prea bine că femeia zilelor noastre dacă se lasă condusă de sentimente care oscilează în funcţie de circumstanţe – viaţa ei poate ajunge un dezastru: depresie, divorţ, viaţă lipsită de scop. Dar dacă sensibilitatea femeii este canalizată pentru scopuri înalte, dincolo de ele însele, de puterea lor limitată – pildele de viaţă ale multor femei au demonstrat că Dumnezeu poate scrie împreună cu ele cele mai uimitoare istorii despre familii, biserici, misionari şi treziri spirituale. Eu cred că pentru fiecare femeie – Dumnezeu a pregătit o anumită cale pentru ca ea să ajungă o „ Priscilă”, adică lucrătoare împreună cu El. Dacă ea alege credincioşia faţă de Dumnezeu şi a se dărui pe sine altora chiar şi în momente de răscruce, precum s-a întâmplat în cazul Priscilei, El va trimite în viaţa ei oameni sau circumstanţe de care are nevoie pentru a fi învăţată cum să-şi înfingă mai adânc rădăcinile în solul dragostei neclintite a lui Dumnezeu astfel încât să poată afirma: „În toate aceste lucruri, sunt mai mult decât biruitoare prin Acela care m-a iubit, căci am ajuns bine încredinţată că nici o cotitură neaşteptată a vieţii, nici îngerii, nici puterile întunericului, nici societatea ostilă, nici circumstanţele potrivnice, nici prezentul ambiigu, nici incertitudinea viitorului, nici crizele vârstei sau crizele unei lumi care se clatină, nimic din această lume – nu vor putea să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu.( Romani 8:37- 39 parafrazat).
Îmi aduc aminte de timpul când împreună cu soţul meu am înţeles chemarea lui Dumnezeu de a ne dedica lucrării de misiune. Provocarea divină venea într-un moment în care ar fi fost normal să ne concentrăm asupra nevoilor noastre: soţul meu rămăsese fără serviciu, iar eu mă luptam cu o boală gravă de inimă, genetică. Începutul acestui drum nu a fost deloc uşor: pentru că nu aveam nici un venit fix, ne-am confruntat cu probleme financiare. Mă luptam cu hiperemotivitatea sau slăbiciunea fizică accentuată de boala de inimă atunci când trebuia să călătorim, uneori străbătând distanţe foarte mari, cu solicitări care păreau peste puterea mea sau când trebuia să organizăm ceva şi să vorbesc în public. Cu toate acestea am ales să lupt împreună cu soţul meu onorând această chemare minunată de a vesti Evanghelia şi a învăţa pe alţii „cu deamănuntul calea lui Dumnezeu”. „Funia împletită în trei nu se rupe uşor”, ne spune Eclesiastul. Doar în unitatea relaţiei cu soţul meu – firavele mele rădăcini s-au fortificat – devenind ca o ancoră neclintită în faţa furtunilor cu care ne-am confruntat astfel încât am rămas neclintiţi şi azi ne putem bucura de cea mai mare realizare: o viaţă cu scop. Faptul că l-am îndemnat mereu pe soţul meu să se roage pentru mine respectând şi încurajând astfel autoritatea şi poziţia lui ca preot şi lider spiritual – eu cred că este unul dintre cele mai importante secrete ale reuşitei de a umbla în planul lui Dumnezeu. În felul acesta, soţul meu a primit încredere în adevăratul lui potenţial prin conectarea la sursa divină şi astfel s-a dezvoltat foarte mult spiritual. Rugăciunile şi sfaturile lui inspirate de Duhul lui Dumnezeu au fost cele ce m-au motivat în pofida simptomelor bolii cu care mă luptam să perseverez în a declara public şi a învăţa pe alte femei despre caracterul Dumnezeului meu aşa cum ni se descoperise la amândoi în Scriptură: Dumnezeu care vindecă, eliberează, restaurează şi se îngrijeşte de toate nevoile celor care caută mai întâi Împărăţia Lui. „Viaţa şi moartea”, spune Scriptura sunt în puterea limbii şi „prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Cuvintele care mărturiseau încrederea mea în caracterul lui Dumnezeu semănate în lumea spirituală au dat roade uimitoare şi în lumea materială. Duhul Domnului mi-a adus vindecare, nu a mai fost nevoie de nici o intervenţie riscantă pe cord deschis. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe toate planurile şi a înmulţit nespus de mult hotarele lucrării noastre: suflete care L-au primit pe Hristos, femei şi familii restaurate.
Având în vedere că două treimi din bisericile din România sunt femei, adică Priscile sau potenţiale Priscile pentru familiile lor, biserică şi societate, sunt uimită de încrederea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o nouă, femeilor din această generaţie. Spunea Susan Hunt, autoarea cărţii Vocaţia de mamă spirituală: Femeia înţeleaptă va avea o influenţă edificatoare în relaţiile ei. Şi această influenţă trece dincolo de cămin, în fiecare domeniu al vieţii ei în care are ocazia să influenţeze atmosfera. O biserică în care există combinaţia dintre învăţătura sănătoasă de la amvon şi efortul unit pentru încurajare din bănci va fi o dinamită. Şi eu personal cred că femeile sunt cele care aduc încurajare într-o biserică.”
Tu nu doreşti să fii o Priscilă?…

Ligia Seman

Anunțuri

About Ligia Seman

Convingerea mea personală este că un scriitor, oricât ar fi de iscusit în a reda anumite stări sufleteşti sau evenimente, dacă exclude vocea lui Dumnezeu din scrierile sale, nu şi-a atins întru totul menirea. Poeta și romanciera Ligia Seman a debutat literar în cenaclul “Lucian Blaga” din Hunedoara condus de Eugen Evu între 1974-1995. După 1989 a fost profesoara de religie în învățământul hunedorean. Ligia Seman a publicat 4 romane de factură creștină, cu orientare neo-protestantă: Funiile dragostei (1995), 4 ediții Handicapul conștiinței (1999), 3 ediții Tragedie și triumf (2004), 2 ediții Portrete în cioburi, vol. I și II (2010) În ultimii ani, împreună cu soțul ei, care este consilier creștin, Ligia Seman lucrează în cadrul unui cabinet de consiliere. Este invitată să vorbească la numeroase seminarii și conferințe în țară și străinătate. Ligia Seman a scris și volumul pentru femei “Domnind peste împrejurările vieţii” (2006), cu eseuri îmbinate cu psihoterapie, propunând soluţii biblice. Ligia Seman locuiește în Hunedoara împreună cu soțul ei, Timotei Seman, și cele două fiice ale lor, Ruth și Rebeca. Vezi toate articolele lui Ligia Seman

4 responses to “Dumnezeu te vrea o „Priscilă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: