RETROSPECTIVĂ A CONFERINŢEI NAŢIONALĂ DE FEMEI – IUNIE 2014 –MAMAIA

10 ani de celebrare a viziunii şi lucrării cu femeile din România
Motto : ,,Trage-mă dupa Tine şi haidem să alergăm!… Prea iubitul meu este al meu, şi eu sunt a Lui!” (Cântarea Cântărilor 1:4, 16)
În perioada 23-27 iunie a.c., s-a desfăşurat la Mamaia cea de-a zecea Conferinţă Naţională a Femeilor din România, având ca generic o temă de mare impact asupra personalităţii tuturor participantelor: ,,Îndrăgostirea dătătoare de viaţă” – ,,Cântarea cântărilor” organizată de Ligia şi Timotei Seman împreună cu o echipă de slujire formată din: Elena Nini, Valeria Bolmandir, Cornelia Lidia Timish, Cornelia Maftean,Elena Pătrașcu, Tabita Pîrvu, Dorina Bârz, Fida Hallal, Viorica Ionac şi Ileana Podariu. Evenimentul a fost în acelaşi timp şi unul de celebrare a celor zece ani de lucrare (la nivel naţional) cu femeile din România care au nevoie de a fi eliberate, restaurate şi echipate pentru a-L sluji pe Domnul cu tot ceea ce au ele mai bun. Cele aproape 600 de participante au venit din toate zonele ţării, dar şi din străinătate, şi anume : 53 de femei din Ucraina, un grup compact de românce stabilite de mai mulţi ani în Roma şi Milano, femei din Republica Moldova, Elveţia, Suedia, Austria, Statele Unite, Canada. Participantele au fost cazate la hotelul Bicaz de două stele, hotelul Siret de trei stele si hotelul de patru stele – ,,Palas”, la parterul căruia într-o sală spaţioasă şi frumos amenajată s-a derulat programul dens al conferinţei (sesiuni de mesaje, seminare pe tematici specifice, mărturii, închinare prin cîntare şi, în fiecare seară, adevărate bătălii ale rugăciunii). Sesiunile s-au desfăşurat după-amiaza, astfel că fiecare participantă s-a putut bucura de mare şi de băile de soare în orele dimineţii în cadrul minunat al plajei din Mamaia în sezon estival. Vorbitoarele invitate să ia cuvântul sunt femei pline de înţelepciune şi de Duhul Sfânt, mesajele lor având ca scop eliberarea, încurajarea şi echiparea participantelor pentru a face faţă, în aceste vremuri tulburi, sarcinilor multiple ce le revin (ca mame, soţii, gospodine, vecine, colege etc).

Luni, 23 iunie 2014

Fida Hallal, născută în Siria, dar având o inimă dedicată poporului român – a deschis temele fierbinţi ale conferinţei prin sesiunea cu titlul: ,,Atrasă de Dumnezeul dragostei” abordând în mod generic tema dragostei : ,,Dragostea este o forță reală nu numai în noi, dar, de asemenea, între noi.” Pornind de la faţetele dragostei din 1 Corinteni 13, vorbitoarea ne-a purtat apoi de-a lungul Vechiului şi Noului Testament evidenţiind femeile ce apar în Biblie ,,alese de Dumnezeu după disponibilitatea inimii lor gata să primească de la El” tot harul Lui. Aceste femei au avut apoi impact asupra celor din generaţia lor, i-au încurajat pe alţii, s-au încrezut în Dumnezeul dragostei şi I-au răspuns Acestuia printr-o viaţă plină de încredere în forţa dragostei Lui copleşitoare. Faţetele diverse ale conferinţei stau aici ca-ntr-un sâmbure, faţete ce-şi vor afla dezvoltarea în sesiunile ce vor urma.
În cea de a doua sesiune am fost duse la ,,Izvoarele închinării” de către Luminiţa Ciuciumiş, printr-un mesaj plin de Duhul Sfânt şi de putere. Pe deplin stăpână pe mesajul ei, Luminiţa ne-a vorbit despre intimitatea ca forţă ce dă dimensiuni noi, nebănuite închinării noastre înaintea Creatorului iubit. Dintre ideile multiple ale vorbitoarei spicuim câteva: adevărata închinare îşi are rădăcina în iubire şi constituie un răspuns la iubirea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Ea e intimă, pasională, profundă, interioară. Închinarea e în fiecare dintre noi, am fost create cu capacitatea de a ne închina. Îndemnul continuu al domniei sale a fost: ,, ELIBEREAZĂ apele închinării din tine pentru preaiubitul inimii tale – Isus!” Închinarea atinge inima lui Dumnezeu, Îi face mare plăcere. La fel cum Maria şi- a spart vasul de alabastru turnând mirul de nard curat de mare preţ pe capul Mântuitorului, la fel şi noi să ne revăsrsăm dragostea faţă de El într-o închinare extravagantă care ,,eliberează gloria lui Dunezeu”! ,,Chiar acum tu porţi o încărcătură a gloriei lui Dumnezeu, o greutare de slavă care eliberează scopul Lui pentru viaţa ta, femeie dragă!”
La finele conferinţei, toate participantele au fost conduse pe rând, pe tronsoane, într-o rugă care a umplut întreaga sală cu mireasma închinării pline de putere şi pasiune pentru Dumnezeul slavei! Toate femeile la un loc alcătuiam o mare oştire, iar vuietul glasurilor noastre ridicate în rugi mistuitoare de dragoste la adresa Dumnezeului dragostei era ,,ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui vuiet puternic…” (Apocalipsa 14:2). Tonul Luminiţei avea ceva patetic şi răscolitor, limpede şi cristalin, plin totodată de o încărcătură emoţională extraordinară, vorbitoarea urmărind-şi firul clar al ideilor în timp ce parcă întreaga ei făptură era prinsă într-o continuă rugă şi preamărire a Salvatorului ei.

Marţi, 24 iunie 2014

Prima sesiune cu titlul: ,,Dragostea lui Dumnezeu” a fost susţinută de către Tatiana Petric care ne-a obişnuit cu mesajele ei pline de putere, de înţelepciune rostite cu pasiune, dar pe un ton calm, liniştitor, uneori patetic pe alocuri modulându-se pe dorinţa inimii ei de a veni în ajutorul femeilor din sală, de a le ,,pansa” rănile, a le îndulci aleanul, a le ajuta în drumul lor spre înălţimile spirituale unde le doreşte şi Tatăl ceresc.
Dintre ideile pline de putere ale Tatianei amintim: dragostea lui Dumnezeu este unică pentru fiecare dintre noi, întrucât fiecare fiinţă de pe pământ este unică, ea fiind creaţia unică şi irepetabilă a Divinităţii. Dragostea Lui este, în acelaşi timp, şi o dragoste statornică, care iubeşte nu ,,pentru că”, ci ,,în ciuda faptului că”, deci ne iubeşte necondiţionat. Ea e clarvăzătore, ea descoperă frumuseţi, nutreşte speranţă şi este activă, chiar acolo unde alţii nu văd decât mizerie, deznădejde şi pesimism pasiv.
-Dragostea Lui este veşnică, iar promisiunile din Isaia 49:15-16 şi 54:8,10 au fost invocate ca nişte flamuri sub faldurile căreia să ne adăpostim noi, toate femeile din România, care suntem în inima lui Dumnezeu, acest Dumnezeu jertfitor pentru tine şi mine. Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8: 35, 38-39), deşi, totuşi, viaţa este luptă şi durere, însă iubirea Lui este singura forţă care ne poate da putere să trecem biruitoare prin toate.
-Chiar dacă noi înălţăm un zid în jurul nostru pentru a ne izola de lume şi de ochii curioşilor ce vor să mai adauge poate o piatră la acest zid al necazurilor noastre, totuşi ,,pentru Dumnezeu vor exista totdeauna nişte zăbrele prin care El priveşte spre noi şi prin care Îşi trimite săgeţile de dragoste în inima noastră.”
-Dumnezeu ne cheamă să ieşim din asunzătoarea inimii noastre, să acceptăm moartea pentru a ajunge la rodirea pe care tot El o poate face în noi. Când vom deveni conştiente de cât de profund ne iubeşte Dumnezeu vom avea curajul să ieşim afară, pentru că am înţeles că suntem cunoscute de El şi iubite aşa cum suntem. De aici încolo începe minunata aventură a dragostei împărtăşite.
Aşadar, mesajul Tatianei Petric este unul care priveşte spre frumuseţea dragostei divine cu valorile ei intrinseci şi care ne invită prin puterea ei transformatore să ieşim din spatele ,,zidurilor” pe care le-am înălţat formate din resentimente, dureri, amărăciuni şi dezamăgiri şi să ne încredem pe deplin în dragostea divină. Doar astfel la rândul nostru, putem deveni adăpost şi ajutor pentru cei (cele) din jurul nostru care poartă atâtea răni lăuntrice de alinat.

Sesiunea următoare a fost ţinută de Lidia Zeller din Elveţia (doctor psihoterapeut, directoarea unui centru relaţional şi profesor conferenţiar) a cărei titlu: ,,Ieşi din crăpătura stâncii” a fost de la început o invitaţie de a ne părăsi locul în care ne-am ascuns parcă de Domnul şi de a îndrăzni alături de El să ne realizăm potenţialul. Vocea domniei sale deosebit de fină, de caldă ne-a învăluit cu tandreţea unei mame, conjugând inteligenţa cu înţelepciunea de viaţă, experienţa şi compasiunea.
Dintre ideile majore ale Lidiei Zeller amintim următoarele:
Pentru noi, preaiubitele Domnului Isus, primăvara – anotimpul regenerării – a sosit, dar să avem grijă cum ne cultivăm pământul, cum îl degajăm de toate buruienile grijilor, îngrijorărilor şi al temerilor etc. Să ne ferim de ,,vulpile mici” care strică viile în floare – adevărat laitmotiv al conferinţei – vulpi ce se joacă şi strivesc, smulg florile care ar trebui să dea roade. Aceste ,,vulpi” sunt: amărăciunea, iuţeala, răutatea, cleveteala, frica, îndoiala, lipsa de încredere, nehotărârea, lipsa de credinţă, de dragoste, neiertarea. Acestea fac ravagii în viile nostre distrugând recoltele. Noi suntem chemate să aducem rod: rodul dragostei pentru noi înşine, pentru casele noastre, pentru familiile noastre, pentru aproapele nostru.
Sunamita, fata din Cântarea Cântărilor nu şi-a păzit via frumuseţii ei, din imprudenţă, dar la sfârşit devine curajoasă, hotărâtă şi ,,iese din crăpătura stâncii”, din ,,scobiturile prăpăstiilor” unde s-a ascuns, gata să facă faţă provocărilor cotidiene, să-şi păstreze curăţia sufletului, să cultive Cuvântul Sfânt. Asemeni ei, şi noi să rămânem santinele vigilente pentru familia şi copiii noştri, mereu treze în aşteptarea Mirelui iubit având candela plină cu undelemnul sfânt. Ferice de tine, femeie din România, care te identifici cu hotărârea din final a Sunamitei!

Miercuri, 25 iunie 2014

Angela Ţiprigan din Timişoara are la bază o cunoaştere în profunzime a problemelor cu care se confruntă multe femei din România şi o experienţă de consiliere pe măsură. Domnia sa a ţinut atât sesiunea cu titlul : ,,Eu sunt a preaiubitului meu”, cât şi un seminar dedicat văduvelor de un mare impact spiritual.
Cea mai mare problemă cu care se confruntă femeia secolului XXI nu este criza de timp sau cea financiară, ci pierderea adevăratei identităţi. Cu multă precizie, vorbitoarea ne-a dezvăluit strategiile celui rău care se luptă să ne facă ineficiente, înglodate în rutină şi obişnuinţă. Dintre acestea amintim faptul că cel rău se foloseşte de trecutul nostru pentru a ne ţine prizonierele lui, de genealogia noastră şi de moştenirile stricăcioase folosindu-le ca pe o armă împotriva noastră. Tot cel rău ne exploatează şi complexele de inferioritate, sentimentele de vinovăţie etc. , folosind şi influenţa mass-mediei, a anturajului împotriva noastră – adevărate capacane ce ne ţin departe de realizarea potenţialului nostru maxim pentru care am fost create să-l realizăm şi astfel să-I aducem glorie Domnului nostru iubit.
Soluţiile propuse de vorbitoare au fost expuse cu o mare putere de convingere şi pe un ton deosebit de relevant, de intens:
1. Unicul scop al lui Dumnezeu este să ne amintească cine este El şi cine suntem noi, să ne întărească şi să ne facă mai puternice şi mai roditoare pentru slava Sa. ()CITATp.11
2. Să ne gândim la genealogia Domnului Isus (printre care se numără curva Rahav şi Rut moabita) şi să luptăm pentru a ne transforma (şi noi) numele în renume!
3. Să căutăm soluţii pentru a întrerupe orice moştenire stricăcioasă. Să nu mai purtăm vina părinţilor noştri, ci să ne eliberăm prin iertare. Întrebarea de bază a fiecăreia dintre noi să fie: ce las eu moştenire generaţiei următoare?
4. Dumnezeu ne-a creat unice, originale aruncând matriţa după care ne-a făcut.Valoarea fiecăreia din noi nu stă în felul în care arată, în posesiuni, în succese repurtate, ci în relaţia cu Isus, în investiţia Lui în noi: ,,Lumea te evaluează pornind de la exterior, pune preţ pe ambalaj, pe aparenţe, dar Satan ştie să-ţi lovească, să-ţi fure identitatea omului interior, pentru a te împiedica să-ţi realizezi potenţialul pus acolo de Dumnezeu în tine.” Efeseni 2:8,10
5. Înnoirea minţii ni se cere , pentru a deosebi bine ,,voia lui Dumnezeu cea bună, păcută şi desăvârşită”.
6. Să ne luptăm pentru a ne menţine în lumina adevărului Cuvântului sfânt, să credem doar cele ce afirmă Dumnezeu Creatorul despre noi şi nu minciunile lui Satan. Pentru asta să nu precupeţim niciun efort! Metodologia oferită a fost expusă prin imperative de tipul: ,,scrie promisiunile lui Dumnezeu pe cartonaşe, aşează-le peste tot în casă, la mâini, în poşetă etc., ca să-ţi aminteşti mereu cine eşti”.
7. Să recucerim tot ceea ce diavolul ne-a furat! Să-I redăm lui Dumnezeu dreptul de proprietar şi să intrăm în managementul propriilor noastre vieţi!
8. Vorbitoarea şi-a încheiat mesajul prin îndemnul: ,,Luptă-te să trăieşti mai presus de tine însuţi, să devii alternativa ta cea mai bună! Toate aceste îndemnuri au ca şi corolar dragostea lui Dumnezeu pentru tine, femeie din România, care ai fost creată pentru a te bucura de El şi El de tine, El care te iubeşte cu gelozie, care te-a invitat la acel ospăţ necurmat pregătit în ceruri cu bucate duhovniceşti speciale pentru tine! Rămâi în dragostea Lui, rămâi în intimitatea Lui, rămâi a preaiubitului Tău şi El va rămâne al tău!” (Cântarea cântărilor 1:16)!

În seara aceleiaşi zile, domnul Franҫois Christen – pastor în Lausanne (Elveţia) – a ţinut o sesiune despre ,,Bărbatul după inima lui Dumnezeu” axându-se pe primele două capitole din cartea Rut. El a subliniat condiţia deplorabilă a femeii atât în vechime, cât şi în zilele noastre în multe dintre ţările Asiei, Africii şi chiar în Europa. Exemplele aduse sunt concludente, având girul autenticităţii întrucât şi o mare parte din femeile din România se confruntă cu probleme asemănătoare, chiar dacă nu identice: nu sunt preţuite în casele lor, de către soţii sau copiii, fraţii lor. Sunt considerate inferioare, bătute, batjocorite, molestate, abuzate fizic sau verbal etc. Fratele Francois a străbătut sute de km pentru a ajunge în România la conferinţă, efectuând în total 30 de ore de călătorie cu autobuzul, doar pentru a ne transmite dragostea sa care derivă din cea a lui Dumnezeu. Teza lui este că : natura lui Dumnezeu Însuşi are această parte maternă – căci El este protectorul nostru suprem, Cel care ne hrăneşte, ne ţine la pieptul Lui şi ne socoteşte copiii Săi preaiubiţi.
Dacă femeia de azi este asemeni moabitei Rut, o străină în ţara bărbaţilor (unde doar ei contează), noi, bărbaţii , a afirmat Francois, ar trebui să urmăm pilda lui Boaz. Acesta decide s-o ocrotească pe Rut, să se îngrijească de ea, să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-i alina suferinţa văduviei, să-i recunoască calităţile deosebite şi, în final, s-o răscumpere alături de întreaga avuţie a soţului ei mort. Datorită lui Boaz, Rut, credincioasa noră a Naomei, recâştigă totul devenind mama lui Obed şi străbunica lui David! Ce Dumnezeu restaurator avem!
Prin Boaz, lui Ruth i-a fost descoperită identitatea Numelui lui Dumnezeu care este : îndurare, milă, compasiune, cel ce Se îngrijeşte, ne oferă adăpost la sânul, la pieptul Său etc. Să nu uităm că toţi am fost purtaţi de pântecul unei femei –mama -, am fost alăptaţi la sânul ei, mereu protejaţi şi hrăniţi, mângâiaţi de ea, luaţi în braţe de ea ! Ei bine, mama, femeia ca atare nu este altceva decât cea care ne revelează această identitate a lui Dumnezeu, aceste caracteristici ale naturii Lui altruiste, pline de dragoste, gata de sacrificiu pentru copiii Lui. Mai mult, Domnul a făcut din puterea Sa protectoare propria demnitate a femeii. ,,Noi, bărbaţii, – a afirmat fratele Fancois – nu avem nicio putere de a le conferi această demnitate. Cel care le-o dăruieşte este Domnul Însuşi. Dimpotrivă, ne sunt cerute două lucruri : să recunoaştem această realitate şi să ne opunem la tot ceea ce agresează femeile, la tot ceea ce le face rău sau impietează asupra demnităţii lor, demnitate pe care le-a dăruit-o Însuşi Domnul.”
Într-un elan al inimii sale plin de respect şi tandreţe pentru femeia din România, domnia sa a îngenuncheat şi le-a cerut iertare femeilor prezente în numele tuturor acelora care le-au abuzat sau molestat, indiferent cine sunt (au fost) aceştia (soţi, fraţi, copii, pastori, cunoscuţi). Gestul acesta a fost primit cu lacrimi în ochi de multe femei din audienţă, care au fost astfel mai bine pregătite ca, la rândul lor, să le ofere iertarea cuvenită tuturor acelora care le-au greşit înăbuşindu-le personalitatea. A fost ca o undă magnetică care a trecut prin sală electrizând întreaga atmosferă şi pregătind în final tunelul rugăciunii şi al binecuvântării prin care au trecut toate femeile prezente fiind slujite de femeile mijlocitoare.

Joi, 26 iunie 2014

În ziua de joi, 26 iunie 2014, prima sesiune cu titlul: ,,Cântarea cântărilor şi cea mai profundă împlinire!”a aparţinut Ligiei Seman, organizatoarea Conferinţei alături de soţul ei minunat, Timotei Seman, care s-a rugat pentru ea şi pentru restaurarea tuturor femeilor prezente. Tema centrală a conferinţei Ligiei Seman a fost chemarea Domnului adresată fiecărei femei de a intra în odaia de nuntă a Mirelui Preaiubit petrecând timp de calitate cu El, trăind astfel deasupra fricii, ruşinii, durerilor de orice fel alături de El, învăţând să-I distingă glasul şi văzându-şi astfel valoarea sa, identitatea sa în Cristos.
Vocea suavă, subţire ca un fir de mătase şi totuşi puternică asemeni diamantului a vorbitoarei înainta ferm expunând temele esenţiale ale cărţii cu numele de cântare. Însăşi exegeta se identifica cu mesajul scump al Autorului Suprem al cărţii şi pe un ton tandru, dar şi unduios, cu inflexiuni scumpe de rugăciune şi îndemn sfânt, ne-a dezvăluit cu răbdare şi delicateţe motivele de bază ale cărţii. Întrucât sesiunea domniei sale a fost deosebit de complexă, de bogată, plină de termeni teologici explicaţi în contextul lor original, spicuim din contextul ei doar câteva idei de mare forţă spirituală:
1.Odăile revelaţiei sunt odăile de nuntă în care noi, femeile ce-L iubim pe Mântuitorul şi petrecem timp de calitate cu El, suntem invitate la ospăţul dragostei Lui! Scopul odăilor este acela de a petrece timp cu El, acolo în intimitate cu Domnul primim revelaţii, îndemnuri şi direcţie clară pentru viaţa noastră.
2. Casa de ospăţ – semnifică prezenţa copleşitoare a Domnului, bucuria în Duhul. ,,El m-a dus în casa de ospăţ şi dragostea era steagul fluturat peste mine” (Cânt 2:4). Relaţia dintre Solomon şi Sulamita este simptomatică, prefigurează pe cea dintre Cristos şi Biserica Sa. Astfel, noi, femeile creştine care formăm Biserica Sa, suntem chemate de Preaiubitul sufletului nostru în ,,casa de ospăţ” pentru a ne sătura până la saţietate de prezenţa copleşitoare a Mirelui iubit.
3. Atât de mare e valoarea preaiubitei, încât el ,,vine săltând peste munţi, sărind peste dealuri” (Cântarea cânt. 2:8) la întâlnirea cu noi, cu Mireasa Sa iubită, care începe să-şi înţeleagă valoarea, identitatea sa în Cristos doar atunci când deosebeşte, percepe glasul Mirelui (,,Aud glasul preaiubitului meu! Iată-L că vine!” Cânt. 2:8).
4.,,Zidul” care se intepune între Cristos şi Mireasa Sa este reprezentat de complexele noastre de inferioritate, resentimente, răni, respingere, criza vârstei mijlocii, vârsta înaintată sau chiar frica de a ne împotrivi celui rău în războiul spiritual. Dar să îndrăznim să intrăm în biruinţa Domnului, căci El l-a învins pe Satan. Preaiubitul nostru a câştigat războiul spiritual cu diavolul pe care l-a învins pentru a ne câştiga locul nostru în cer, pentru a ne da o cunună împărătească şi astfel să domnim împreună cu El chiar de pe pământ.
5. Abilitatea de a te întări singură în mijlocul celor mai mari dificultăţi – constituie calea spre ,,sala tronului”, spre destinul veşnic. Alegerea noastră de a ne încrede în Dumnezeu în cele mai dificile momente şi astfel de a rămâne credincioase viziunii Lui – pentru noi, copiii şi soţii noştri, biserica, oraşul, ţara noastre – ne va determina destinul veşnic de a domni împreună cu El.
6. Lucrând împreună cu Domnul
Destinul nostru este de a fi doritele Celui care ne doreşte, de a fi parte activă a lucrării Lui cu noi şi prin noi în lumea din jurul nostru: contopite cu El lucrăm împreună cu El, conştiente că toate sunt ale Lui: timpul, energia, banii, talentele – toată viaţa noastră!
În final, Ligia Seman a simbolizat relaţia noastră cu Cristos de care nimic nu ne poate despărţi printr-o funie care, chiar dacă se rupe uneori din cauza nevegherii noastre sau a durerilor care ne întunecă viziunea şi astfel întrerupem temporar părtăşia cu El, totuşi Acesta continuă să ne atragă la El, deci funia se reînnoadă până când, într-o bună zi, ne vom trezi faţă în faţă cu El într-o relaţie imposibil de frânt!

Adevărat laitmotiv al conferinţei, cel al spargerii vasului de alabastru şi al răspândirii parfumului de nard curat peste trupul Domnului, a fost reluat în forţă şi de către domnul Franҫois Christen din Lausanne (Elveţia) în cea de a doua sesiune din ziua de joi despre ,,Femeia după inima lui Dumnezeu ”. Domnia sa a interpretat ,,vasul” ca fiind : controlul pe care-l avem asupra vieţilor noastre, reputaţia noastră, timpul nostru privat, familia, copiii noştri, siguranţa noastră, banii noştri, pasiunile personale, chiar idolatriile noastre. În ziua în care zdrobim vasul de mare preţ al vieţii noastre de dragul Domnului, noi suntem liberi. Datorită zdrobirii personale, mireasma lui Isus Cristos se degajă şi prezenţa Lui devine vizibilă prin şi în noi.
Gestul Mariei din Betania are o latură profetică, întrucât ea a fost singura care a presimţit evenimentul Crucii şi al îngropării Lui. În dimineaţa Învierii, ea nu avea niciun motiv să regrete gestul său de închinare extravagant, ea fiind în avans faţă de femeile în frunte cu Maria Magdalena care s-au dus la mormânt cu miresme dar nu L-au găsit, mormântul fiind gol.(Dar trupul Lui fusese deja uns cu miresme de către Maria din Betania.)
Aşadar, Domnul aşteaptă să ne trăim vieţile la picioarele Lui, ca un semn de închinare, de ungere a Sa, dar nu una în perspectiva Crucii care a avut deja loc, ci în vederea Încoronării Sale ca Rege glorios.
Obiectivul nostru azi este ca vieţile noastre să fie un exerciţiu supranatural de parfum oferit Lui. Să-I proclamăm domnia fără încetare şi să-L aşteptăm cu fervoare ca pe un Rege care va veni curând. Vieţile noastre oferite Lui sunt o anticipare a revenirii Lui. Dar azi vărsăm parfumul de mare preţ nu pe picioarele Lui, ci pe capul Lui în vederea Încoronării sale ca Rege. Şi, în această perspectivă, vieţile noastre sunt menite a fi profetice pentru ziua în care Isus va reveni. Doar aceia care vor fi vărsat prin viaţa lor parfumul ungerii Sale regeşti într-o închinare a unei vieţi zdrobite şi oferite Lui vor fi în stare de a-L proclama Rege şi, bineînţeles, vrednici de a domni cu El în vecii vecilor.

Vineri, 27 iunie 2014

Rodica Volintiru din Canada a ţinut ultima sesiune, incendiară atât prin tema abordată: ,,Îndrăgostită de Mirele meu – Isus”, cât şi prin puterea extraordinară a expunerii care o caracterizează pe vorbitoare. (Domnia sa a condus şi atelierul de rugăciune ţinut zilnic într-o sală de la etajul al patrulea al hotelului ,,Palas”, în timpul căruia le-a încurajat pe femei, le-a îmbărbătat prin Cuvânt şi le-a condus în rugi fierbinţi înaintea Creatorului.)
Dacă până atunci Dumnezeu le-a invitat pe femei în ,,odăile Sale de nuntă”, asigurându-le de întreaga Sa dragoste şi ocrotire, acum ele urmau să-I răspundă printr-o închinare plină de fervoare, de un foc mistuitor pentru Mirele inimii lor îndrăgostit de ele. Expunerea vorbitoarei a împletit experienţele ei personale în slujba şi cunoaşterea Domnului cu înţelegerea tot mai aprofundată a Sfântului Său Cuvânt, ambele avându-şi parcă rădăcina în dragostea sa pentru Domnul ei care creştea pe măsură ce El i Se revela. Această dragoste dorea să ne-o insufle şi nouă, tuturor celor prezente. Dintre multiplele idei ale vorbitoarei, vom spicui doar câteva:
-Să nu uităm niciodată iubirea Domnului pentru noi, căci suntem în inima Lui săpate pentru veşnicie şi nimeni (nimic) nu ne poate despărţi de El!
-Suntem chemate în cămările tainice ale întâlnirii cu El, să ne odihnim la pieptul Lui ocrotitor.
-Să-I căutăm dis de dimineaţă părtăşia, iubirea, apoi Îi vom desluşi tot mai clar frumuseţea şi slava Domnului nostru. Să-L lăsăm să ne cureţe de orice lăstar de amărăciune, indiferent cât ne va costa acest lucru, întrucât El ne doreşte tot mai roditoare pentru slava Sa.
-Dragostea sinceră şi loială pentru Domnul este / trebuie să fie temelia credinţei noastre. Când Îl iubeşti pe El, poţi totul: poţi face diferenţa acolo unde eşti, poţi iubi pe cei ce nu o merită, poţi ierta, poţi să te sacrifici. TOTUL.
-Orice ne-ar cere Mirele creresc, vom asculta cu bucurie, pentru că Îl iubim pe El Cel care vine în curând să ne mute în Noul Ierusalim, să fim mereu împreună cu EL.

*
Seminarele dintre sesiuni : dedicate fetelor tinere, femeilor căsătorite şi văduvelor sau femeilor singure au fost ţinute de Dorina Maria Bistrian, Rodica Baciu şi Angela Ţiprigan. Fiecare dintre participante a putut să-şi aleagă seminarul cel mai potrivit pentru ea în funcţie de starea ei civilă, cartea conferinţei dându-ne câteva repere în acest sens.
În zilele de miercuri şi joi, între 11 :00 şi 12 :00 a avut loc un atelier de rugăciune condus de Rodica Volintiru şi Fida Hallal – în ,,odaia de sus” a hotelului Pallas ( la etajul IV în sala din capătul coridorului). Aici am avut ocazia să ne strângem un număr impresionant de femei pentru a mijloci pentru binele mers al conferinţei, pentru ca vorbitoarele să beneficieze de o ungere nouă şi specială, precum şi pentru multele probleme personale.

*
Mărturiile au fost multe în final (vezi mai jos câteva), dar şi de-a lungul conferinţei. Astfel sora Loredana ne-a întârit prin credinţa ei autentică. Deşi anul trecut a fost victima unui accident de maşină, a avut încredere că Dumnezeu este Cel ce o vindecă şi nu omul ! Domnul a răspuns credinţei ei pline de curaj, vindecând-o, întrucât ea dorea fierbinte ca El să Se slăvească în viaţa ei!
,,Centrul creştin est-european de studii transculturale ” din Constanţa a fost din nou prezent la conferinţă şi anul acesta prin mai multe tinere care au ales să meargă ca misionare în ţări precum : Bulgaria, Macedonia, Grecia, India, Thailanda, Namibia, Egipt, Mongolia şi Afganistan. Unele au şi fost acolo, altele îşi aşteaptă rândul, de îndată ce vor termina studiile. Tânăra Mariana (care a şi misionat în Egipt) ne-a amintit de ,, strigătul femeilor egiptene care nu se bucură de nicio libertate, nu îşi pot nici măcar închipui o conferinţă ca aceasta în ţara lor.” Să nu le uităm pe aceste femei dezavantajate, să ne rugăm pentru ele, ca Dumnezeu să li Se reveleze, să le aline durerea şi, bineînţeles, să dea succes misiunii acestor tinere curajoase, gata de sacrificiul suprem pentru Mântuitorul iubit ! Domnul să-Şi protejeze miresele cărora le-a încredinţat ,,slujba împăcării ” cu El trimiţându-le în locuri atât de îndepărtate, de periculoase!
Alte mărturii demne de menţionat : corul celor aproape o sută de femei rome din Toflea şi cel al româncelor din Ucraina (în număr de 53 anul acesta) care ne-au adus tuturora şi un cadou … dulce asemenea cântecelor şi mărturiilor lor.

*
Fie Domnul în veci lăudat pentru bunătatea Lui extraordinară faţă de noi ! Să-i fim mereu recunoscătoare ! Să ducem flacăra vie a celor trăite aici şi celorlalte femei din România !
Domnul să răsplătească înmiit osteneala organizatorilor conferinţei : a echipei de slujire condusă de Elena Nini, mereu în alertă, mereu atentă la toate detaliile, şi îndeosebi a familiei Ligia şi Timotei SEMAN – sufletul şi creierul conferinţei!
Se cuvin a fi aduse mulţumiri şi sorei care s-a îngrijit de copiii surorilor noastre învăţându-i din Cuvântul sfânt versete şi cântece deosebite.
Mulţumim, Doamne, pentru ,,bucatele grase şi miezoase” de care am avut parte de-a lungul celor cinci zile de conferinţă în care efectiv ai turnat har peste har peste toate participantele : peste vorbitoare, peste tinerele ,,levite” ce ne-au condus într-o închinare plină de fevoare, peste echipa de slujire şi organizare, în fine, peste toată suflarea prezentă ! Multe dintre participante am venit de acasă cu aşteptări mari, dar Domnul ne-a surprins cu dărnicia Lui oferindu-ne un adevărat ospăţ regesc peste măsură de îmbelşugat. Dacă am sosit în data de 23 iunie ca nişte urcioare goale şi uscate de vântul deşertului vieţii, am ajuns să plecăm în 27 iunie cu vasele inimilor pline de un suflu nou, un entuziasm proapăt, cu noi hotărâri de a trăi spre slava Lui şi de a-L urma neabătute indiferent de cât de abrupt va fi suişul spre Cel care ne-a oferit totul oferindu-Se practic pe Sine Însuşi nouă !

Profesor : Mariana Dvorszik – Oradea

Anunțuri

About Ligia Seman

Convingerea mea personală este că un scriitor, oricât ar fi de iscusit în a reda anumite stări sufleteşti sau evenimente, dacă exclude vocea lui Dumnezeu din scrierile sale, nu şi-a atins întru totul menirea. Poeta și romanciera Ligia Seman a debutat literar în cenaclul “Lucian Blaga” din Hunedoara condus de Eugen Evu între 1974-1995. După 1989 a fost profesoara de religie în învățământul hunedorean. Ligia Seman a publicat 4 romane de factură creștină, cu orientare neo-protestantă: Funiile dragostei (1995), 4 ediții Handicapul conștiinței (1999), 3 ediții Tragedie și triumf (2004), 2 ediții Portrete în cioburi, vol. I și II (2010) În ultimii ani, împreună cu soțul ei, care este consilier creștin, Ligia Seman lucrează în cadrul unui cabinet de consiliere. Este invitată să vorbească la numeroase seminarii și conferințe în țară și străinătate. Ligia Seman a scris și volumul pentru femei “Domnind peste împrejurările vieţii” (2006), cu eseuri îmbinate cu psihoterapie, propunând soluţii biblice. Ligia Seman locuiește în Hunedoara împreună cu soțul ei, Timotei Seman, și cele două fiice ale lor, Ruth și Rebeca. Vezi toate articolele lui Ligia Seman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: