JERTFA DE LAUDA, ADICA SA IL LAUZI PE DUMNEZEU CAND LUCRURILE NU MERG BINE – DESCHIDE CERUL

JERTFA DE LAUDA, ADICA SA IL LAUZI PE DUMNEZEU CAND LUCRURILE NU MERG BINE – DESCHIDE CERUL ( “Domnind peste imprejurarile vietii “ – Ligia Seman)
Nu este uşor sã alegi sã-L lauzi pe Domnul, mai ales când inima îţi este frântã şi dificultãţile îţi creeazã impresia cã Dumnezeu te-a uitat. În Evrei 13:5, Dumnezeu ne cere: „Prin El, prin Hristos, sã aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfã de laudã, adicã rodul buzelor care mãrturisesc Numele Lui.“Dacã-L lauzi pe Dumnezeu atunci când eşti fericit şi toate lucrurile merg bine – este bine, spune Derek Prince, dar atunci nu este o jertfã. Dar atunci când totul merge rãu şi tu continui sã lauzi pe Dumnezeu, aceasta este o jertfã. Te costã ceva ca sã Îl lauzi pe Dumnezeu atunci când nu te simţi ca atare, dar acesta este timpul în care noi ar trebui cel mai mult sã Îl lãudãm pe Dumnezeu. Pentru cã, crede-mã acest lucru te va maturiza. Va face sã creascã din tine un creştin matur care sã nege sentimentele, emoţiile şi impulsurile tale.*
Sã-L lauzi când îţi merge bine este o decizie uşoarã, şi poate foarte bine alegerea ta sã fie în concordanţã cu sentimentele; dar când îţi merge rãu trebuie sã lupţi cu tine însuţi; în felul acesta însã, Îi dai cale liberã lui Dumnezeu sã-ţi schimbe frân- turile inimii de piatrã şi sã le înlocuiascã cu o inima nouã.
Lauda înseamnã a privi la Dumnezeu, la frumuseţea Lui. Nu mai priveşti la tine, îţi iei privirea de la tine şi priveşti la El. Privind la El, vei fi schimbat din slavã în slavã dupã chipul Sãu. În momente deosebit de grele, când nu mai vedeam nimic bun la orizont, primele cuvinte care încercau sã acompanieze CD-ul cu laudã şi închinare le-am smuls cu greu de pe buze. Încã mai priveam spre mine. Dar Cel spre care trebuie sã privesc, este El, Dumnezeul meu! Spre EL! Trebuie sã privesc spre frumuseţile Lui perfecte şi nu spre partea urâtã a inte- riorului meu! Asta înseamnã laudã! Îmi întorc privirea de la mine şi o îndrept spre El. Privind la El nu pot face altceva decât sã Îl ador pentru caracterul şi frumuseţea Lui: „Din Sion, care este întruparea frumuseţii desãvârşite, de acolo Dumnezeu strãluceşte“(Psalmul 50:2). Puţin câte puţin privirea mea s-a ridicat din abisurile mele spre înãlţimile Lui. Nu am cuvinte sã descriu ecoul acelor cântãri de laudã, nici autenticitatea lor. Nu mã refer la melodie, nici mãcar la cuvinte. Le-am cântat de atâtea ori şi-n alte zile, le-au cântat şi alţii înaintea mea şi le vor mai cânta. Au fost cântãri noi, unice, o jertfã pe care Universul nu a mai adulmecat-o vreodatã—mãnunchiul cântãrii inimii mele zdrobite de împrejurãri a cãror autenticitate nu se va repeta vreodatã în decursul unicei mele vieţi pe pãmânt.
Nu as fii vrut pentru nimic in lume sa ratey ocazia de a compune un asemenea cântec Domnului Meu, care s-a jertfit pe cruce, chiar dacã m-a costat ceva pentru a ajunge sã-l interpretez în originalitatea lui stabilitã de Creator în marele şi eternul Lui plan.
Dar Dumnezeu nu rãmâne dator! Din acea zi, ceva s-a schimbat în mine. Nu am mai fost aceeaşi soţie care aşa de repede deznãdãj- duiam şi acea mamã care eram atât de îngrijoratã de soarta copiilor mei! Cred cã Dumnezeu a cucerit acel domeniu al inimii mele! O mare parte a inimii mele de piatrã a fost atunci lãsatã, acolo, la piciorul crucii.
Aş putea relata experienţe asemãnãtoare când mã luptam cu neiertarea, rãutatea, vinovãţie, frustrare, îngrijorare etc. Numai închinarea prin laudã, hotãrârea de a-mi îndrepta privirea mea spre frumuseţea Lui, mi-a luat toatã durerea, rusinea si mi-a luminat viaţa şi inima de bucurie: „Când îţi întorci privirile spre EL te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine“ (Psalmul 34: 5). Ce grandios schimb! Ce grandioasã repetiţie a noii cântãri pe care o voi putea-o cânta la picioarele Lui în ziua când El va „şterge orice lacrimã“ din ochii mei,şi atunci îi voi putea contempla „faţã în faţã“ frumuseţea:

Stau la picioare, în adorare şi mã închin
Doamne, nu mã desparte, nici plâns nici moarte
Eşti viu pe totdeauna
Rabuni, eşti viaţa vieţii, a dimineţii, Luceafãr Sfânt…

Anunțuri

About Ligia Seman

Convingerea mea personală este că un scriitor, oricât ar fi de iscusit în a reda anumite stări sufleteşti sau evenimente, dacă exclude vocea lui Dumnezeu din scrierile sale, nu şi-a atins întru totul menirea. Poeta și romanciera Ligia Seman a debutat literar în cenaclul “Lucian Blaga” din Hunedoara condus de Eugen Evu între 1974-1995. După 1989 a fost profesoara de religie în învățământul hunedorean. Ligia Seman a publicat 4 romane de factură creștină, cu orientare neo-protestantă: Funiile dragostei (1995), 4 ediții Handicapul conștiinței (1999), 3 ediții Tragedie și triumf (2004), 2 ediții Portrete în cioburi, vol. I și II (2010) În ultimii ani, împreună cu soțul ei, care este consilier creștin, Ligia Seman lucrează în cadrul unui cabinet de consiliere. Este invitată să vorbească la numeroase seminarii și conferințe în țară și străinătate. Ligia Seman a scris și volumul pentru femei “Domnind peste împrejurările vieţii” (2006), cu eseuri îmbinate cu psihoterapie, propunând soluţii biblice. Ligia Seman locuiește în Hunedoara împreună cu soțul ei, Timotei Seman, și cele două fiice ale lor, Ruth și Rebeca. Vezi toate articolele lui Ligia Seman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: