Poezie

Ceea ce EŞTI şi CEEA CE SUNT
M- ai cucerit cu o privire.
Mi- ai şoptit inimii cine sunt:
O zare fără de sfârşit cu Tine
Şi- o stea desprinsă fără Tine.
De aceea nu pot să mai trec pe lângă Tine
Cu Dragostea de mână…
Sunt ceea ce e dincolo de fereastră,
Fărâma ce vine înspre Tine cu sintagma neputinţei,
Dar cu Mâna întinsă de la pământ la cer,
Precum o coloana a infinitului,
Ca să primesc în schimb aripi de heruvim,
În tunetul Cuvântului Rostit
Şi al închinării cu fum de tămâie,
Cu lumina picurândă din sfeşnicul rugului aprins,
Un Templu al Prezenţei Tale- aceasta sunt….
Glasul Tău mă strigă şi ştiu unde mă aflu,
In răcoarea zorilor cu arome de măr dulce- amar…
Sau la răspântia nopţilor cu altarul fumegând al jertfei de sine.
… Nicidodată o stea rătăcitoare …
Mă răsfeţi cu gust de rai,
Când aripile heruvimilor Tăi îmi înfăşoară cărările.
Şi ochii mei sting între ploape amintirea vasului de lut.
Ca o tămâie a rugăciunii de mulţumire
Pentru CEEA CE EŞTI
ŞI CEEA CE SUNT VEŞNIC,
Prin sângele Tău turnat peste sufletul meu.
TE LAUD! TE LAUD! TE LAUD!
Sunt un cânt al închinării… Un refren al GLORIEI TALE…
TE LAUD! MĂ ÎNCHIN ŞI TE LAUD!

Ligia Seman, 18 februarie…şi mereu… în fiecare zi .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s