Închinarea prin laudă şi femeile din România

      Îmi aduc aminte de situaţii în viaţa mea când fie din pricina “răutăţii inimii mele”, fie din pricina împrejurărilor grele, Cuvântul lui Dumnezeu, proclamarea lui, rugăciunea, părtăşia cu alţi creştini nu erau o cale pentru a ajunge să fac schimbul divin de care aveam o nevoie disperată. Vedeam credincioşia lui Dumnezeu prin faptul că lumina Lui cădea cu intensitate peste cămăruţele împietrite ale inimii mele şi îmi arăta clar ceea ce trebuie schimbat. Dar această lumină, în contextul în care nu puteam ajunge la schimbul dorit mă zdrobea. Mulţumesc lui Dumnezeu care îşi revelează căile celor care doresc din toată inima să le cunoască.
„Lauda, spune Derek Prince, este o haină a Duhului. Este o parte din îmbrăcămintea noastră spirituală”
Isaia 61:1-3, vorbeşte despre Mesia care va veni şi ceea ce va face El:
“EL m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea…să mângâi pe toţi cei întristaţi, să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă (cenuşa este simbolul doliului, tristeţii), un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit.
Despre femeia după inima lui Dumnezeu, descrisă în Proverbe 31, se spune un amănunt important: Proverbe31:17, 25 Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele…Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.
Cum poţi fi o femeie care “râde de ziua de mâine”
Când în România poate nu-ţi ajung banii de pe o lună pe alta?
Cum poate fi moralul tău ridicat când poate nici un concediu nu ţi-ai permis să faci de ani de zile?
Cum îţi poate străluci pe cap cununa împărătească, semn că eşti o aleasă a cerului în mijlocul atâtor întristări?
Cum poţi avea mijlocul încins cu putere când rugăciunile tale seamănă cu un strigăt în gol,
Nu poţi depăşi starea în care citirea Cuvântului o faci doar ca pe o datorie fără să-ţi aducă credinţă şi înviorare?
Şi ai atâta nevoie să fi îmbrăcată cu “tărie şi slavă”!
O zi dacă nu eşti încinsă cu putere şi braţele nu-ţi sunt oţelite, au de pierdut şi cei din jurul tău…
O haină de laudă în locul unui duh mâhnit!
O haină de laudă înseamnă un mijloc încins cu putere
O haină de laudă înseamnă o îmbrăcăminte “cu tărie şi slavă”
Care poate să-ţi dea atât de multă încredere “împotriva oricărei nădejdi” a inimii tale sau a împrejurărilor
Încât “să poţi râde de ziua de mâine”!

      Nu este uşor a alege să-L lauzi pe Domnul mai ales când inima îţi este frântă şi dificultăţile îţi creează impresia că Dumnezeu te-a uitat. În Evrei 13:5, Dumnezeu ne cere: „Prin El, prin Hristos, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”
Vedeţi, dragele mele, de aceasta, avem cu adevărat nevoie: să fim vindecate de a umbla prin sentimente sau de a acţiona în urma propriilor impulsuri. Să-L lauzi când îţi merge bine este o decizie uşoară, şi poate foarte bine alegerea ta să fie în concordanţă cu sentimentele, dar când îţi merge rău trebuie să lupţi cu tine însuţi; în felul acesta însă, Îi dai cale liberă lui Dumnezeu să-ţi schimbe multe frânturi ale inimii de piatră şi să le înlocuiască cu inima nouă.
Lauda înseamnă a privi la Dumnezeu, la frumuseţea Lui. Nu mai priveşti la tine, îţi iei privirea de la tine şi priveşti la El. Privind la El, vei fi schimbat din slavă în slavă după chipul Său.
În momente deosebit de grele, am ales să-L laud pe Domnul. Îmi tremura trupul de lupta care se dădea în mine: de o parte era jalnica fire care îşi cerea dreptatea şi care fredona surda doină a autocompătimirii, iar de altă parte, undeva în ceaţă frumuseţile Domnului. Primele cuvinte care încercau să acompanieze caseta de laudă şi închinare le-am smuls cu greu de pe buze. Încă mai priveam spre mine. Nu spre mine, ci spre El trebuie să privesc! Spre EL! Trebuie să privesc spre frumuseţile Lui perfecte nu spre urâţenia mea interioară! Asta înseamnă lauda. Îmi iau privirea de la mine şi o îndrept spre El. Privind la El nu pot face altceva decât să Îl ador pentru caracterul şi frumuseţea Lui: “Din Sion, perfect în frumuseţe Dumnezeu străluceşte”(Psalmul 50:2)Puţin câte puţin privirea mea s-a ridicat de la abisurile mele spre înălţimile Lui.
Nu sunt cuvinte să descriu ecoul acelor cântări de laudă, nici autenticitate lor. Nu mă refer la melodie, nici măcar la cuvinte. Le-am cântat de atâtea ori şi-n alte zile, le-au cântat şi alţii înaintea mea şi le vor mai cânta. Au fost cântări noi, unice, o jertfă pe care Universul nu a mai adulmecat-o vreodată – mănunchiul cântării inimii mele zdrobite de împrejurări a căror autenticitate nu se va repeta vreodată în decursul unicei mele vieţi pe pământ. Nu aş fi vrut pentru nimic în lume să ratez ocazia de a putea compune un asemenea cântec Domnului Meu care s-a jertfit pe cruce pentru a transplanta inima Lui în locul inimii mele, chiar dacă a ajunge să-l interpretez în originalitatea lui stabilită de Creator în marele şi eternul Lui plan m-a costat ceva.
Dar Dumnezeu nu rămâne dator: din acea zi, ceva s-a schimbat în mine, nu am mai fost aceeaşi soţie care aşa de repede deznădăjduiam şi acea mamă care eram atât de îngrijorată de soarta copiilor mei! Acel domeniu al inimii mele, cred că Dumnezeu l-a cucerit! O mare parte a inimii mele de piatră, a fost atunci lăsată acolo la piciorul crucii.
Aş putea relata experienţe asemănătoare când mă luptam cu neiertare, vinovăţie, frustrare, îngrijorare etc. Numai închinarea prin laudă, hotărârea de a-mi îndrepta privirea mea spre frumuseţea Lui, mi-a luat toată ruşinea, mi-a luminat viaţa şi inima de bucurie: “Când îţi întorci privirile spre EL te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Psalmul 34: 5). Ce grandios schimb! Ce grandioasă repetiţie a noii cântări pe care o voi putea-o cânta la picioarele Lui în ziua când El va “şterge orice lacrimă” din ochii mei şi atunci îi voi putea contempla “faţă în faţă” frumuseţea:

Stau la picioare, în adorare şi mă închin
Doamne, nu mă desparte, nici plâns nici moarte
Eşti viu pe totdeauna
Rabuni, eşti viaţa vieţii, a dimineţii, Luceafăr Sfânt…

   Femeia care îl laudă pe Domnul veghează asupra casei ei pentru că “ Domnul locuieşte în mijlocul laudelor” (Psalmul 22:3). Unul dintre numele lui Dumnezeu este Yahweh Shama (Iehova Şama – Dumnezeu este aici) Este o diferenţă între atoprezenţa lui Dumnezeu între oameni şi prezenţa Lui manifestată în vieţile noastre. În omniprezenţa Lui stau toţi oamenii, El face să răsară soarele Lui, să cadă ploaia Lui şi peste cei buni şi peste cei răi, El vede tot ceea ce ei gândesc, acţionează şi într-o zi vor da socoteală înaintea scaunului de judecată pentru toate acestea. Noi avem nevoie să atragem manifestarea prezenţei Lui în viaţa şi familia noastră: lumină, izbăvire, bunătate, dragoste, sfinţenie, binecuvântare etc.
Când proorocul Iona a trebuit să suporte consecinţele neascultării lui: a ajuns în pântecele unui peşte, un loc al întunericului şi strâmtotării unde efectiv nu-şi putea imagina vreo cale de scăpare, Cuvântul ne spune că el s-a rugat de acolo. L-a lăudat pe Domnul proclamând mântuirea Lui. A fost o jertfă ca într-o asemenea situaţie să-L lauzi pe Domnul, dar această jertfă de laudă a atras manifestarea prezenţei lui Dumnezeu care i-a adus izbăvirea. În primul rând, izbăvirea a fost în inima lui. În prezenţa sfinţeniei Lui, rugăciunile sunt de o pocăinţă profundă. În urma pocăinţei, Dumnezeu aduce şi scurtarea de agonia consecinţelor în urma neascultării.
Iona 2:7,9,10 :”Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea, a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt…
…Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.
Domnul a vorbit peştelui şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.”
Pocăinţa în Noul Testament este asociată cu “moartea faţă de tine însuţi”. În ce domenii ale vieţii ai nevoie de manifestarea prezenţei lui Yahveh Shama pentru a primi “izbăvirea de tine însuţi” ?

Când noi hotărâm să Îl LĂUDĂM pe Domnul aceasta este o strategie sigura de biruinţă în faţa dușmanului pentru că noi declarăm ca BĂTĂLIA SI BIRUINȚELE SUNT ALE LUI! Amin!! Avem exemplul poporului din vremea Impăratului Iosafat:
„Nu veți avea de luptat în lupta aceasta: așezați-vă, stați acolo și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați; mâine, ieșiți-le înainte, și Domnul va fi cu voi!” Iosafat s-a plecat cu fața la pământ, și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. Leviții dintre fiii chehatiților și dintre fiii coreiților s-au sculat și au lăudat cu glas tare și puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel. A doua zi, au pornit dis-de-dimineață spre pustiul Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit și a zis: „Ascultați-mă, Iuda și locuitorii Ierusalimului! Încredeți-vă în Domnul Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți; încredeți-vă în prorocii Lui, și veți izbuti.” Apoi, în învoire cu poporul, a numit niște cântăreți care, îmbrăcați cu podoabe sfinte și mergând înaintea oștirii, lăudau pe Domnul și ziceau: „Lăudați pe Domnul, căci îndurarea Lui ține în veac!”  2 Cronici‬ ‭20:17-21‬ ‭
Doamne, ajută-ne să fim gata în orice situație să aducem jetfe de laudă care mărturisesc Splendoarea și Frumusețea Ta Desăvârșite căci astfel vom oglindi stălucirea slavei Tale indiferent de loc sau situație din viață. Amin!

Fotografia postată de Ligia Seman.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s