Ieşi din barcă pentru a umbla pe înălţimi!

    Everestul ramane la fel de inalt dar noi crestem cucerindu- l. Voi merge cu Dumnezeu pe inaltimi… inaltimile valurilor ca inaltimile muntilor…Sunt acolo… aproape de cer. Marea e departe ca distanta insa e in inima mea. Si inaltimile sunt in inima mea. Le salut de departe sau ma identific cu ele cand norii danseaza in ploaie cu inchinatorii cu inimi multumite fie e soare sau furtuna… Doar acestia intra pe portile Lui…
Voi ajunge in curand la mare si cand cerul cu marea se ingemaneaza acolo e un teritoriu al scarii cerului unde ingerii Lui urca si coboara…in salutul inchinarii valurilor… stelelor… pescarusilor si a soarelui care ramane o fata palida in comparatie cu stralucirea fetei fiilor maturi ai Tatalui care Il aora pe Elohim.

Acum ma asteapta din nou o iesire din barca. Toate aceste iesiri nu seamana una cu cealalta.Nu este ca o data ai iesit si mergi doar pe o carare pe ape precum pe potecile sepuitoare printre stanci abrupte. Valurile sunt mai abrupte decat stancile. Stancile tac dar valurile striga in freamat de adancuri. De aceea cand un om – Petru -a pasit pe ape – a scris istoria unui Om Stanca( Petru- Piatra)… De aceea si noi cand pasim pe ape scriem o istorie incrustata pe Tablele de Piatra ale Istoriei precum El a scris pe Tablele Legii lui Moise istoria Cuvantului. In evaluarea lui Dumnezeu aceasta se numeste alergarea spre premiul chemarii ceresti… focalizare… doar cei focalizati spre tinta pot arde…

Curajul si increderea in chemarea lui Hristos face marele diferente intre oamenii care sed in barca si acei care umbla pe ape de Mana cu Dumnezeul care conduce valurile marii si istoria lumii.
Majoritatea nu au curajul,pentru ca pare o pierdere insa este o diferenta ca de la cer la pamant intre a risca cu Dumnezeu si a trai pur si simplu. Adevarata viata inseamna a- ti pune toata viata la picioarele Lui si El nu ramane dator… Cine vrea sa castige viata o va pierde si cine o consuma pentru iesirile din barca – o va castiga. Doar bobul de grau care moare aduce roada insutita.

Te intorci iar in barca – un timp sa petreci cu acei care nu au probat iesirea oe ape… sa te identifici cu ei… sa intelegi ca esti si tu doar om si ca ai umblat pe valuri nu pentru ca esti mai ” neuman” decat ceilalti ci doar pentru ca El e Supranatural. Si apoi iar iesi nu pentru ca e rau in barca ci pentru ca in valuri este Hristos si nimic nu te poate tine la distanta de El… De cele mai multe ori – iesi din barca tot singur… numai tu cu Hristos…. pana cand cei din barca tot privindu- te cum risti si totusi castigi – se hotarasc si ei sa riste pentru ca au vazut o demonstratie ” on line” a unuia ca Petru care a raspuns chemarii lui Hristos: ” Vino!” si care nu a avut altceva decat chemarea Lu si viziunea cerului. Si acestea sunt destul…

Cuceritorul varfului Everest, sir Edmund Hillary, fiind la poalele muntelui, dupa zeci de esecuri de a ajunge in varf, a ridicat pumnul spre cer si a declarat ca va cuceri Everestul, ca esecul este de fapt un antrenament. ” Everestul niciodata nu va creste mai mult in inaltime, dar eu voi creste daca il cuceresc! „Fiecare zi din viata noastra poate fi o umblare pe ape cand nu avem alta propteala decat bratul Sau. Fiecare zi din viata noastra este cu siguranta o umblare spre inaltimile ” mai inalte decat Everestul… ” Du- ma pe stanca unde nu pot ajunge caci este prea inalta pentru mine… Du- ma pe Muntele Sfinteniei Tale… tintesc sa ajung in varful Muntelui dar e bine si pe cararile lui care urca pentru ca mai mult face o zi in curtile Casei Tale… in prezenta ta decat o mie de zile in alt loc.

“Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, și au zis: „Este o nălucă!“ Și de frică au țipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sînt; nu vă temeți!“ „Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.“ „Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“ Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?“ Și după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“”
Matei 14:25-33

“Nu că am și cîștigat premiul, sau că am și ajuns desăvîrșit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, și aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gîndul acesta dar să ne însuflețească pe toți, cari sîntem desăvîrșiți; și dacă în vreo privință sînteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință.”
Filipeni 3:12-15
Eu am hotarat sa ies din nou din barca si nu sunt singura…
( Ligia Seman…)

Anunțuri