RELATAREA SFÂNTULUI AUGUSTIN DIN ” CONFESIUNI” DESPRE CONVERTIREA ȘI BOTEZUL UNUIA DINTRE CEI MAI VESTIȚI PROFESORI DE RETORICĂ ȘI FILOZOFI AI ROMEI

      Victorinus, care fusese unul dintre cei mai vestiți profesori de retorică ai Romei. Fusese un maestru al filozofiilor din vremea lui care citise nenumărate cărți de filozofie, fiind totodată și el însuși un vestit scriitor. Înălțarea statuii sale în forul Roman a demonstrat că a fost vrednic să i se acorde cea mai înaltă distincție a acestei lumi. Până la bătrânețe, Victorinius a apărat cu multă patimă statuile ce reprezentau zeitățile Romei fiind un închinător la idoli. Dar atunci când L-a întâlnit pe Hristos în urma citirii Sfintei Scripturi și a cercetării cu multă atenție a scrierilor creștine, se confesa prietenului său Simplicianus – un părinte al bisericii din acea vreme, spunându-i:
” Știi că sunt deja creștin?”. Simplicianus îi răspundea: ” Nu te voi crede și nu te voi socoti în numărul creștinilor decât atunci când te voi vedea în biserica lui Hristos.” Victorinus îi răspundea însă în glumă: ” Oare zidurile Bisericii îl fac pe om creștin?” El repeta deci mereu că este deja creștin și, la răspunsul de mai sus a lui Simplicianus, repeta mereu fluma cu pereții bisericii. Căci se temea să-i supere pe prietenii săi, trufași închinători la demoni, și credea că dacă i-ar jigni de pe culmile demnității lor babilonice, asemenea vârfurilor unor cedri de Liban ” pe care Domnul încă nu i-a sfărâmat”, se vor prăvăli asupra lui dușmănile lor copleșitoare. Dar, după aceea, citind cu nesaț cărțile creștine, a sorbit din ele tărie și a început să se îngrijoreze că va fi respins de Hristos înaintea sfinților îngeri, ca unul care s-a temut să-L mărturisească pe El înaintea oamenilor și-a dat seama că ar face o mare crimă dacă s-ar rușina de sfintele taine instituite de Cuvântul tău la vremea smeririi sale, el care nu se rușinase de misterele nelegiuite ale demonilor celor trufași, al căor trufaș admirator acceptase să fie el însuși. A pierdut astfel orice sfială față de deșertăciunea omenească și nu s-a mai rușinat decât în fața Adevărului. Brusc și când nimeni nu se mai aștepta, i-a spus lui Simplicianus, după cum acesta însuși mi-a relatat: ” Să mergem la biserică! Vreau să devin creștin”. Simplicianus, abia strunidu-și bucuria, l-a însoțit la biserică. Nu mult după ce a primit însemnarea cu primele taine ale credinței, și-a înscris numele între cei care urmau să renască prin Botez spre marea mirare a Romei și marea bucurie a Bisericii.” Cei trufași au văzut aceasta și s-au mâniat, au scrâșnit din dinți și s-au ofilit. Dar Tu, Doamne, Dumnezeule, ai fost pentru robul tău nădejdea lui și el nu și-a mai întors privirile spre lumi deșarte și spre nelegiuiri mincinoase. ”
( Sfântul Augustin, ” Confesiuni” )

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s