DEDICARE DEPLINĂ DIN PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU

Sunt aici, la dispoziția Ta… 

Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i sprijinească pe cei a căror inimă este devotată Lui. ( 2 Cronici 16:9)
Ce înseamnă ochii Domnului? Duhul Său care dorește parteneriat cu acei copiii a lui Dumnezeu care s-au dedicat în întregime Lui. Cuvântul în limba greacă pentru Mângâietorul ( cum a fost numit Duhul Sfânt de Cristos) este ”parakaleo” și înseamnă ” bravi împreună”. Ce poate fi mai valoros în lumea aceasta decât a fi ”brav împreună” cu Duhul lui Dumnezeu. Pentru aceasta merită să ne punem pui viața la dispoziția Lui!
Ce înseamnă, de fapt să avem o inimă dedicată în totalitate lui Dumnezeu? Cred că înseamnă să ai o inimă focalizată pentru a căuta și a face voia lui Dumnezeu. În Cântarea Cântărilor, o alegorie între iubirea dintre Hristos și Biserică- Preaiubita este asemănată cu o porumbiță. O caracteristică a acesteia este faptul că privirea ei este mereu focalizată înainte.
Un om a cărui inimă este deplin dedicată Domnului, va căuta să vadă orice situație din perspectiva Lui. Întrebările care îl frământă sunt de acest fel: Cum pot să Îl mulțumesc pe El? Ce anume cere El de la mine? Cum evaluează El alegerea pe care ar trebui să o fac?
Acest fel de întrebări: Cum va funcționa aceasta pentru mine? Cum mă va afecta? Eu cu ce mă aleg?, sau orice presiuni și alte motivații egoiste – sunt învinse de dorința de a avea o atitudine a inimii după voia Lui. Dacă gândim astfel, rezultatul este o binecuvântare copleșitoare care ne inundă imediat prin pace, odihna și seninătatea în El, eliberarea de multe presiuni din viața noastră care se luptă să ne facă să acționăm într-un mod cu totul firesc, cumva să ne conformăm standardelor de evaluare ale lumii transmise prin mass media, a pieței etc – care îi consideră pe cei inteligenți, puternici, abili – ca fiind cei care dețin adevărata putere a lui Dumnezeu, desconsiderând pe cei umili și credincioși în lucrarea încredințată lor. Ce să mai vorbim despre cei slabi sau care fac eforturi disperate de a fi eliberați din robii…
Din nefericire, chiar și în mediul bisericilor evanghelice, a pătruns tot mai mult o astfel de ”înțelepciune” firească pe care apostolul Iacov o descrie ca mergând până la demonică.
„Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.”
‭‭Iacov‬ ‭3:15-17‬ ‭VDC‬‬
Mi-am reamintit zilele acestea că, în urmă cu ani de zile, acest subiect m-a frământat în mod special din pricina că am găsit multe persoane prea nefericite în biserici care nu își cunoșteau valoarea și nu se vedeau prețuite în ochii lui Dumnezeu din pricina faptului că făceau anumite comparații cu chemarea altora, cu măsura abilităților ce le-au primit de la Dumnezeu. Rezultatul acestor frământări a fost o mare dorință de a înțelege ce este în inima lui Dumnezeu cu privire la acest subiect și astfel s-a născut cartea ” Tragedie și triumf”. Subiectul central al cărții este de a arăta acea Dragoste Măreață care prin suferință și jertfă supremă a arătat că Îi pasă de orice om de pe lume, oricât ar fi de disprețuit de alții. Dumnezeu nu e nedrept, favorizându-i pe unii prin familiile în care se nasc, prin inteligență, aspect fizic, condiții de viață și defavorizându-i pe alții, de pildă – copiii străzii care își pierd normalitatea și identitatea sau pe alții care trec prin multe, zdrobitoare și neînțelese dificultăți și neajunsuri în viață. Posibilitatea de a ajunge în vârful adevăratului „munte al succesului” în această unică viață pe care o trăim – vine doar din măsura în care omul se hotărăște să trăiască în ascultare de Dumnezeu. Pilda de viață a multora arată că poți iubi mult, poți trăi ” o viață înaltă” în ochii lui Dumnezeu, chiar cu puține resurse și în condiții de trai foarte grele. Dumnezeu este gata să înmulțească tot ceea pui la dispoziția Lui, veghează să poți urca spre cele mai înalte standarde stabilite de El pentru viață, adică DRAGOSTEA JERTFITOARE ȘI ADÂNCA VIRTUTE CREȘTINĂ.
Perspectiva lui Dumnezeu și viziunea oamenilor în ceea ce privește puterea divină, sunt total opuse. De fapt, care este standardul lui Dumnezeu pentru putere? Cum am putea numi calitatea puterii din perspectivă biblică: ”Cât de multe putem înfăptui? Cantitatea care să fie apreciată și aclamată de mulțime?… sau : ”Cât de mare este dragostea noastră astfel încât să fim un răspuns a lui Dumnezeu pentru lumea din jur, o sare a pământului – iubind, slujind celor în nevoi, suportând slăbiciunile altora, arătând astfel un caracter asemenea Învățătorului nostru care a suportat crucea?
“Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine. Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora. “Romani 15:1,2)
“Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” (Filipeni 2:1-9)
Deci, cine sunt cei înzestrați cu puterea lui Dumnezeu?
Cine sunt aceia pe care ochii Domnului îi caută pe tot pământul. Ei sunt aceia care rabdă slăbiciunile celor slabi, nu caută voia lor să fie în centru ci voia lui Dumnezeu, au o inimă plină de milă, caută unitatea, se feresc de slava deșartă. Aceștia caută zidirea altora cu prețul morții față de sine. Afirmații de acest gen: ” că am fost prost de bun” , ” îmi pare rău că m-am dăruit pentru acea cauză căci apoi am fost respins”, ” alții m-au călcat în picioare deși le-am dăruit inima” – nici pe departe nu ar trebui să existe în creștinism.
Cred că ar trebui să medităm mai mult la calitatea celor tari din perspectiva biblică de care, mulți dintre noi, fiind cuprinși de iureșul acestui veac prin care ni se transmite că suntem valoroși prin realizările noastre, prin cât suntem de ”tari pe poziție” pentru că nu cedăm ușor când suntem nedreptățiți – am cam uitat. Să ne amintim din nou că datorită crucii – Cristos a fost înălțat și că – din perspectiva lui Dumnezeu – nu există nici pentru noi nici o altă cale de a fi veșnic onorați în Împărăția cerurilor:
Ferice de cei smeriți căci a lor este Împărăția cerurilor! ( Matei5:3)
Viața aceasta este precum o secundă în comparație cu veșnicia și nu merită să pierdem răsplata veșnică printr-o inimă care nu o dedicam in totalitate lui Dumnezeu. Standardul nostru nu este părerea oamenilor ci a fi plăcuți Tatalui cresc printr- un caracter cristic.
Doamne, te rugăm , dă-ne o inimă ascultătoare, dedicată pe deplin voii Tale. Suntem aici, la dispoziția Ta! Amin!
Cu prețuire,
Ligia Seman

DEDICARE DEPLINĂ DIN PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU
Sunt aici, la dispoziția Ta…
Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i sprijinească pe cei a căror inimă este devotată Lui. ( 2 Cronici 16:9)
Ce înseamnă ochii Domnului? Duhul Său care dorește parteneriat cu acei copiii a lui Dumnezeu care s-au dedicat în întregime Lui. Cuvântul în limba greacă pentru Mângâietorul ( cum a fost numit Duhul Sfânt de Cristos) este ”parakaleo” și înseamnă ” bravi împreună”. Ce poate fi mai valoros în lumea aceasta decât a fi ”brav împreună” cu Duhul lui Dumnezeu. Pentru aceasta merită să ne punem pui viața la dispoziția Lui!
Ce înseamnă, de fapt să avem o inimă dedicată în totalitate lui Dumnezeu? Cred că înseamnă să ai o inimă focalizată pentru a căuta și a face voia lui Dumnezeu. În Cântarea Cântărilor, o alegorie între iubirea dintre Hristos și Biserică- Preaiubita este asemănată cu o porumbiță. O caracteristică a acesteia este faptul că privirea ei este mereu focalizată înainte.
Un om a cărui inimă este deplin dedicată Domnului, va căuta să vadă orice situație din perspectiva Lui. Întrebările care îl frământă sunt de acest fel: Cum pot să Îl mulțumesc pe El? Ce anume cere El de la mine? Cum evaluează El alegerea pe care ar trebui să o fac?
Acest fel de întrebări: Cum va funcționa aceasta pentru mine? Cum mă va afecta? Eu cu ce mă aleg?, sau orice presiuni și alte motivații egoiste – sunt învinse de dorința de a avea o atitudine a inimii după voia Lui. Dacă gândim astfel, rezultatul este o binecuvântare copleșitoare care ne inundă imediat prin pace, odihna și seninătatea în El, eliberarea de multe presiuni din viața noastră care se luptă să ne facă să acționăm într-un mod cu totul firesc, cumva să ne conformăm standardelor de evaluare ale lumii transmise prin mass media, a pieței etc – care îi consideră pe cei inteligenți, puternici, abili – ca fiind cei care dețin adevărata putere a lui Dumnezeu, desconsiderând pe cei umili și credincioși în lucrarea încredințată lor. Ce să mai vorbim despre cei slabi sau care fac eforturi disperate de a fi eliberați din robii…
Din nefericire, chiar și în mediul bisericilor evanghelice, a pătruns tot mai mult o astfel de ”înțelepciune” firească pe care apostolul Iacov o descrie ca mergând până la demonică.
„Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.”
‭‭Iacov‬ ‭3:15-17‬ ‭VDC‬‬
Mi-am reamintit zilele acestea că, în urmă cu ani de zile, acest subiect m-a frământat în mod special din pricina că am găsit multe persoane prea nefericite în biserici care nu își cunoșteau valoarea și nu se vedeau prețuite în ochii lui Dumnezeu din pricina faptului că făceau anumite comparații cu chemarea altora, cu măsura abilităților ce le-au primit de la Dumnezeu. Rezultatul acestor frământări a fost o mare dorință de a înțelege ce este în inima lui Dumnezeu cu privire la acest subiect și astfel s-a născut cartea ” Tragedie și triumf”. Subiectul central al cărții este de a arăta acea Dragoste Măreață care prin suferință și jertfă supremă a arătat că Îi pasă de orice om de pe lume, oricât ar fi de disprețuit de alții. Dumnezeu nu e nedrept, favorizându-i pe unii prin familiile în care se nasc, prin inteligență, aspect fizic, condiții de viață și defavorizându-i pe alții, de pildă – copiii străzii care își pierd normalitatea și identitatea sau pe alții care trec prin multe, zdrobitoare și neînțelese dificultăți și neajunsuri în viață. Posibilitatea de a ajunge în vârful adevăratului „munte al succesului” în această unică viață pe care o trăim – vine doar din măsura în care omul se hotărăște să trăiască în ascultare de Dumnezeu. Pilda de viață a multora arată că poți iubi mult, poți trăi ” o viață înaltă” în ochii lui Dumnezeu, chiar cu puține resurse și în condiții de trai foarte grele. Dumnezeu este gata să înmulțească tot ceea pui la dispoziția Lui, veghează să poți urca spre cele mai înalte standarde stabilite de El pentru viață, adică DRAGOSTEA JERTFITOARE ȘI ADÂNCA VIRTUTE CREȘTINĂ.
Perspectiva lui Dumnezeu și viziunea oamenilor în ceea ce privește puterea divină, sunt total opuse. De fapt, care este standardul lui Dumnezeu pentru putere? Cum am putea numi calitatea puterii din perspectivă biblică: ”Cât de multe putem înfăptui? Cantitatea care să fie apreciată și aclamată de mulțime?… sau : ”Cât de mare este dragostea noastră astfel încât să fim un răspuns a lui Dumnezeu pentru lumea din jur, o sare a pământului – iubind, slujind celor în nevoi, suportând slăbiciunile altora, arătând astfel un caracter asemenea Învățătorului nostru care a suportat crucea?
“Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine. Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora. “Romani 15:1,2)
“Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” (Filipeni 2:1-9)
Deci, cine sunt cei înzestrați cu puterea lui Dumnezeu?
Cine sunt aceia pe care ochii Domnului îi caută pe tot pământul. Ei sunt aceia care rabdă slăbiciunile celor slabi, nu caută voia lor să fie în centru ci voia lui Dumnezeu, au o inimă plină de milă, caută unitatea, se feresc de slava deșartă. Aceștia caută zidirea altora cu prețul morții față de sine. Afirmații de acest gen: ” că am fost prost de bun” , ” îmi pare rău că m-am dăruit pentru acea cauză căci apoi am fost respins”, ” alții m-au călcat în picioare deși le-am dăruit inima” – nici pe departe nu ar trebui să existe în creștinism.
Cred că ar trebui să medităm mai mult la calitatea celor tari din perspectiva biblică de care, mulți dintre noi, fiind cuprinși de iureșul acestui veac prin care ni se transmite că suntem valoroși prin realizările noastre, prin cât suntem de ”tari pe poziție” pentru că nu cedăm ușor când suntem nedreptățiți – am cam uitat. Să ne amintim din nou că datorită crucii – Cristos a fost înălțat și că – din perspectiva lui Dumnezeu – nu există nici pentru noi nici o altă cale de a fi veșnic onorați în Împărăția cerurilor:
Ferice de cei smeriți căci a lor este Împărăția cerurilor! ( Matei5:3)
Viața aceasta este precum o secundă în comparație cu veșnicia și nu merită să pierdem răsplata veșnică printr-o inimă care nu o dedicam in totalitate lui Dumnezeu. Standardul nostru nu este părerea oamenilor ci a fi plăcuți Tatalui cresc printr- un caracter cristic.
Doamne, te rugăm , dă-ne o inimă ascultătoare, dedicată pe deplin voii Tale. Suntem aici, la dispoziția Ta! Amin!
Cu prețuire, Ligia Seman

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare, cer, în aer liber şi natură

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s