Conferința națională a femeilor – Mamaia 2018 – ziua 2 – sesiunea de după-masă – 19 iunie

Sesiuni:
Rodica Baciu- Ordinea priorităţilor după voia lui Dumnezeu
Rodica Malos- „Mai presus de ştiinţă” – sesiune şi lansare de carte
Prezentarea lucrării de misiune externă- studentele de la C.R. S. T.

Reclame

Conferința națională a femeilor – Mamaia 2018 – ziua 1 – 18 iunie – partea 1

Deschiderea conferinţei: rugăciune Tibi Seman
Sesiuni:Dora Noane- Familia şi Israelul
Iryna Belova-Smorzh şi Dmytro Kostiantyn Smorzh: Mărturie despre vindecare şi familia vindecată.
Prezentarea cărţii:”Cum să fi vindecat şi sa rămâi în viaţă.“

PENTRU ZIUA MAMEI -O SCRISOARE A INIMII MELE DE MAMĂ PENTRU ÎNTĂRIREA CREDINŢEI TUTUROR MAMELOR

               Dragi si preaiubite, mame,
Copiii noştri, asemeni nouă sunt opera unică a lui Dumnezeu. Viziunea lui Dumnezeu cu privire la viaţa copilului tău a început înainte ca tu, mamă să realizezi că în tine se zămisleşte o nouă viaţă. Când trăiai clipe obişnuite, cu mare grijă, părţile unui ADN special, diferit de oricare altul în lume, o lucrare unică a lui Dumnezeu, o lume mai preţioasă decât galaxiile Universului se concepea în tine. În atotştiinţa Lui, când El a văzut pentru copilul tău toate “zilele ce-i erau rânduite înainte să fi fost vreuna din ele” , a văzut şi în tine cea mai potrivită femeie de pe pământ care ai putea să colaborezi cu El pentru materializarea planului Său.
O altă versiune a traducerii versetului 16 din Psalmul 139 spune: “Fiecare zi a vieţii mele a fost înregistrată în carte Ta. Fiecare clipă a fost proiectată mai înainte de a trece o singură zi din viaţa mea.”
Fiinţa aceea minunată care s-a ţesut în tine, gingaşa făptură, acel copil care poate acum e un adolescent, sau un adult a fost rânduit să ajungă în braţele tale, în leagănul tău pentru ca tu să-l direcţionezi în această viaţă spre împlinirea menirii lui. Şi nu doar atât! Înainte să fi fost prima mişcare fetală, primul scâncet, primul gângurit, primul pas, prima poezie spusă pe de rost, prima îndrăgostire, prima emoţie de examen… Dumnezeu a văzut acea lume complexă, acel copil având o contribuţie esenţială a vizunii lui Dumnezeu şi pentru viaţa ta! Fiecare lacrimă vărsată lângă leagănul lui, fiecare durere a neascultării, fiecare strângere de inimă a unui insucces sau rană, fiecare zbatere pentru a-i asigura hrana şi îmbrăcămintea, fiecare oră, zi de luptă ale inimii tale de mamă au făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru împlinirea menirii tale.
În viziunea lui Dumnezeu specială pentru viaţa ta este inclusă şi viziunea lui Dumnezeu de a fi o mamă după inima Lui. Pentru aceasta trebuie să-ţi doreşti cu adevărat ca scopul lui Dumnezeu să fie şi gândul tău pentru copii tăi. Dacă gândurile tale sunt bune, dacă visurile tale sunt frumoase dar nu coincid cu planul lui Dumnezeu, atunci poţi împiedeca materializarea binelui suprem pentru viaţa copilului tău, dar şi pentru a ta.
“Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi şi udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească…Tot aşa şi Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se va întoarce la Mine fără rod şi va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.( Isaia 55:8,10,11)
Meditează la aceste lucruri:
1. Ce este mai important pentru copiii tăi: gândurile tale, căile pe care crezi că ar fi cele mai bune şi protectoare sau ceea ce vrea Dumnezeu pentru ei? De ce?
2. Îţi aduc aminte că viziune autentică înseamnă a vedea scopul lui Dumnezeu pentru viaţă dincolo de tot ceea ce oferă prezentul. Ai scopuri autentice pentru copii tăi, sau ele sunt influenţate de limitările tale, de lupta firească de protecţie, de pretenţiile tale, de perfecţionism sau ambiţii egoiste? Argumentează.
3. Care este obiectivul urmărit de Dumnezeu pentru copiii tăi – realizările sau caracterul lor? Acest obiectiv principal pentru copii tăi coincide cu al tău?
Roagă-te ca Dumnezeu să te conştientizeze cât de important este pentru viitorul copilului ca gândul tău pentru el să coincidă cu gândul lui Dumnezeu.
Cel ce poate să schimbe gândurile noastre pentru copiii noştri este Cuvântul lui Dumnezeu. El va aduce credinţa în inimile noastre că Dumnezeu veghează cu minuţiozitate în toate amănuntele vieţii copiilor şi că “absolut toate lucrurile, lucrează pentru binele mamei şi al copilului ei dacă îl iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28 parafrazat). Cuvântul lui Dumnezeu este acea sămânţă pe care dacă o semănăm peste vieţile lor este imposibil să nu aducă rod. Dacă El veghează ca pământul să-şi aducă roadele cu atât mai mult Cuvântul care iese din gura Lui, nu se întoarce la El fără să împlinească planurile şi gândurile Lui.
“Ce vezi, Ieremio?” l-a întrebat Dumnezeu pe proorocul Său după ce i-a spus: “Iată pun cuvintele Mele în gura ta”
“Văd un vegheator” a răspuns Ieremia.
Şi Domnul i-a zis:
“Bine ai văzut căci Eu veghez asupra Cuvântului meu, ca să-l împlinesc” (Ieremia 1:12)
În Vechiul Testament părinţii care puneau mâinile peste copii lor transmiteau binecuvântarea peste ei, dar şi peste generaţiile următoare. Putem face la fel semănând peste copii noştri cuvântul viu a lui Dumnezeu. El va aduce rod dacă îl vom mărturisi (proclama) peste ei declarând că voia lui Dumnezeu va triumfa în viaţa lor. A “mărturisi”, literal însemnă a “spune ceva la fel”. Noi trebuie să spunem cu gura noastră acelaşi lucru pe care L-a spus Dumnezeu în Cuvântul Lui pentru vieţile noastre şi pentru copii noştri. Numai după ce Dumnezeu a pus Cuvântul Său în gura proorocului Ieremia, acesta a văzut un Vegheator. Când Cuvântul lui Dumnezeu nu este rhema (un cuvânt viu) pentru tine nu poate fi nici pentru copii tăi şi prezenţa vegheatoare a lui Dumnezeu nu poate pătrunde în toate domeniile vieţii lor.
În cartea Numeri 6: 22-27 găsim cuvintele pe care Dumnezeu i le transmite lui Moise pentru a binecuvânta copii: ”Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: Aşa să binecuvântaţi pe copii lui Israel, şi să le ziceţi:Domnul să te binecuvinteze şi să te păzească!Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să se îndure de tine!Domnul să-şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi de pacea!Astfel să pună Numele Meu peste copii lui Israel şi Eu îi voi binecuvânta. ”

     “Ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţată că El are putere să păzească ce i-am încredinţat până în ziua aceea”(2Timotei 1:12)- spunea Marele Apostol Pavel, gândind la copiii săi spirituali.
Încredinţează mereu în mâna Lui procesul desăvârşirii viziunii Lui pentru tine ca mamă şi a acelei opere unice în Univers – copilul tău. Ce i-am încredinţat “până în ziua aceea” spune apostolul Pavel. Când ai încredinţat ceva Dumnezeului nelimitat de spaţiu şi timp trebuie să pui mereu la socoteală şi “ziua aceea”. Dacă nu vei avea şi “ziua aceea” în socoteala zilelor prezente, s-ar putea ca sentimentele materne să te împiedice să accepţi ceea ce trebuie să suferi în lumea aceasta trecătoare. Nu vei putea să plătești preţul pentru ceea ce merită cu adevărat.
“Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul
Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji. “(1Corinteni 9:24,25)
Hudson Taylor, a fost unul din marii oameni ai rugăciunii şi ai credinţei. În urma lucrării lui, în China existau 205 puncte de propovăduire a Cuvântului, 849 de misionari şi 125.000 creştini chinezi. Mama lui care a rămas văduvă a acceptat plecare lui deşi ştia că s-ar putea să nu-l mai revadă niciodată pe pământ. Iată cum relatează Hudson Taylor această despărţire: “Preaiubita mea mamă, acum trecută la Domnul, venise să îşi ia rămas bun de la mine la Liverpool. Nu voi uita niciodată ziua aceea şi nici cum a intrat cu mine în micuţa cabină, care urma să fie casa mea timp de aproape şase luni de zile. Cu mâna ei iubitoare de mamă a netezit micul pat. S-a aşezat lângă mine şi am cântat împreună ulttima cântare pe care o mai puteam cânta înaintea lungii despărţiri. Am îngenuncheat şi ea s-a rugat – era ultima rugăciune a mamei pe care aveam s-o mai aud înainte de plecarea spre China. Apoi ni s-a dat de ştire că trebuie să ne despărţim şi a trebuit să ne spunem la revedere, fără speranţă de a ne mai întâlni vreodată pe pământ. De dragul meu, şi-a stăpânit sentimentele atât cât a putut. Ne-am despărţit; apoi ea s-a întors pe ţărm, dându-mi binecuvântarea ei! Am rămas singur pe punte şi ea a însoţit în mers vaporul în timp ce ne îndepărtam spre ieşirea din doc. Când am trecut prin porţile docului şi când despărţirea s-a produs efectiv, i-am auzit strigătul de durere smuls din inima ei de mamă, un strigăt pe care nu-l voi uita niciodată. Acesta mi-a străbătut fiinţa. Niciodată până atunci nu am înţeles atât de profund ce înseamnă “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” şi sunt foarte sigur că scumpa mea mamă a învăţat în ceasul acela mai mult despre dragostea lui Dumnezeu pentru cei pierduţi decât în toată viaţa ei de până atunci…Lăudat să fie Dumnezeu: Creşte neîncetat numărul celor care descoperă imensele bucurii şi minunatele revelaţii ale îndurărilor Sale, acordate cu îndurare celor “care – L urmează” şi celor care, dezbrăcându-se de sine, lasă totul ca să asculte de marea Sa trimitere.”
Meditează la aceste lucruri:
1.Care a fost preţul pe care l-a plătit mama lui Hudson Taylor ca Dumnezeu să-şi împlinească planurile pentru viaţa copilului ei? S-a meritat?
2.Eşti gata să laşi totul, să te dezbraci de tine însuţi de dragul acelei cununi pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru copilul tău? Crezi că merită? De ce?
Nu ştim ce ne oferă viitorul. Spre deosebire de soţii noştri cu care suntem una şi alergăm împreună pentru parcurgerea pistei vieţii, copiii noştri vin şi pleacă din căminele noastre. Mama lui Hudson Taylor a cântat ultimul cântec de triumf alături de fiul ei, înainte ca el să plece în misiune și nu s-au mai văzut apoi niciodată. Nu ştiu cum şi în ce fel voi cânta şi eu ultimul cântec al triumfului unei vieţi împlinite având ochii copiilor mei adânciţi în ochii mei care le vor spune cât de aproape e cerul!… Dar aş vrea să-mi trăiesc în aşa fel viaţa încât, atunci când eu voi fi deja în cer oridecâte ori vor cânta pe pământ cântarea:
Mama mea m-a iubit şi cu drag m-a îngrijit
Ca să nu mi se întâmple vreun rău
Îmi dădea tot ce avea şi în suflet purta
Dor adânc pentru binele meu
Voi iubi mama mea neîncetat
Căci prin ea, Domnul viaţă mi-a dat
Şi împreună, cu ea, o, Doamne,
Vreau să fim sus în cer cu Tine,

      …La auzirea acestor versuri, copiilor mei să li se trezească cele mai adânci dorinţe de a trăi cu adevărat ca nişte cetăţeni ai patriei de sus.
Pentru că mama mea nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că la şase ani, părinţii mei au divorţat şi am rămas fără ea, versurile cântării aduceau în sufletul meu amintiri dureroase… Până să am proprii mei copii, am ocolit să pătrund sensul cântării… (Din nefericire sunt atât de mulţi copiii, adolescenţi, adulţi… care chiar dacă nu au auzit aceste versuri, ocolesc esenţa lor, esenţa vieţii pentru că mamele lor nu i-au învăţat că mai presus de relaţia mamă- copil este relaţia cu Dumnezeu. Mă rog ca nici un copil a celei care citeşte aceste rânduri să nu fie într-o asemenea situaţie!)
Când fiica mea cea mare trebuia să participe la o olimpiadă şcolară, care era foarte importantă pentru ea, se lupta cu teama de a nu se califica. Am profitat de circumstanţe pentru a o face să înţeleagă că mai important decât premiul oricărei olimpiade şcolare este trofeul olimpiadei vieţii. În urma discuţiei avute şi timpului petrecut cu ea în rugăciune,mi-a scris o mică scrisoare pe care o păstrez cu sfinţenie între lucrurile cele mai de preţ:
“Draga mea mămică,
Sunt mândră că am o mamă ca tine. Nu îţi face griji: noi doi (eu şi Isus) ne vom califica la olimpiadă. Cel ce mă iubeşte cel mai mult mi-a promis-o şi El îşi ţine făgăduinţele. Singură- nu pot, dar eu nu mai sunt singură!… Cât timp îl am pe El, voi fi o învingătoare. Acesta e secretul meu cel mai de preţ. Îţi mulţumesc că mi l-ai încredinţat! Nu mai îmi este frică pentru că deja am câştigat la olimpiadă… la olimpiada vieţii mele.
Mulţumesc pentru că exişti!
Cu lacrimi şi cu dragoste
Învingătoare cu Isus -fiica ta.”

Am toate motivele să cred că datorită faptului că ea a ales să fie o învingătoare, în viitor tot aşa vor fi şi copiii, soţul ei şi generaţiile ce vor urma. Viziunea lui Dumnezeu pentru noi ca mame creează o responsabilitate enormă, dar şi condiţiile de a câştiga strălucirea pe firmamentul veşniciei alături de învingătorii tuturor timpurilor:
“Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. (Daniel 12:3)”
( fragment din cartea “Domnind peste împrejurările vieții”, Ligia Seman )

Fotografia postată de Ligia Seman.

Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru rugăciuni şi susţinerea dumneavoastră prin care am fost binecuvântată!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am parcurs mai mult de trei sferturi din revizuirea textului noului roman pe care cred că îl voi numi “Convertiri”.
Este o lucrare mai vastă decât mi-am imaginat, cuprinde multe aspecte din contemporaenitate văzute în primul rând din perspectivă creștină, dar și socială, filozofică și psihologică; conține mai multe pagini decât am crezut inițial (cred ca între 600-700… sper ca nu va avea mai multe!), necesită multă muncă, responsabilitate, dar este deosebit de frumos ştiind că penelul încredinţat în Mâna lui Dumnezeu are puterea de a transforma vieţi.
După ce voi revizui tot textul, voi avea nevoie de un editor foarte bun şi de resurse financiare pentru tot ce înseamnă pregătirea de tipar şi tipărirea cărţii. Vă rog frumos să mă susțineți în rugăciuni pentru oamenii potriviți, pregătiți special de Dumnezeu pentru a simţi cu această lucrare şi a umbla în această slujire.
Toata slava, cinstea şi onoarea să Ii fie adusă Domnului Dumnezeului nostru care domneşte mai presus de orice şi doar Căruia este Inţelepciunea cea adevarată. Mă închin cu reverență înaintea Lui! Amin!
„Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.”  Psalmul‬ ‭45:1-2‬ ‭

Fotografia postată de Ligia Seman.

 

ÎN ACESTE ZILE SPECIALE DE RUGĂCIUNE PENTRU BISERICĂ, DUMNEZEU SĂ NE AJUTE SĂ LUPTĂM ÎN RUGĂCIUNE ÎMPOTRIVA SINDROMULUI PASIVITĂŢII ŞI A DORINȚELOR DE A FACE LUCRAREA LUI DUMNEZEU PRIN PUTEREA FIREASCĂ.

 ESTE TIMPUL SĂ NE RUGĂM PENTRU O SCHIMBARE RAPIDĂ. VREMURILE NU NE PERMIT SĂ AŞTEPTĂM O EVOLUŢIE SPIRITUALĂ. EVOLUŢIA SPIRITUALĂ LASĂ LUCRURILE SĂ SE DEZVOLTE DE LA SINE ŞI ESTE UN PROCES ÎNDELUNGAT. AVEM NEVOIE DE O TREZIRE SPIRITUALĂ!

Ezechiel 22: 30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea
2 Cronici 16: 9 Căci Domnul îşi are privirea răspândită pe întreg pământul ca să-i întărească pe cei a căror inimă este devotată Lui
Faptele ap. 13: 22 L-am găsit pe David, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele
“Lumea nu a văzut încă ce poate să facă Dumnezeu cu, pentru, prin, şi într-un om care este pe deplin şi în întregime consacrat Lui”.( D.L Moody)
• Când Dumnezeu caută un om, îl şi împuterniceşte pentru a face lucrarea respectivă, iar omul nu vede această luptă ca pe o povară ci ca o bătălie câştigată pentru bucurie. Nu este o povară să fi omul lui Dumnezeu ci mai degrabă să nu fi cine te cheamă El să fi. Nu Dumnezeu are nevoie să ştie cine eşti ci tu ai nevoie de aceasta!

DAVID a fost gata să plătească preţul pentru a aduce CHIVOTUL PREZENTEI LUI DUMNEZEU CU SHEKINAH ( FLACARA ALBASTRA A PREZENTEI LUI DUMNEZEU) în regatul lui.
• SA NE RUGAM CA DUMNEZEU SA RIDICE CAT MAI MULTI BARBATI LUCRATORI CU O INIMA ASEMENEA INIMII LUI DAVID
• SA NE RUGAM CA DUMNEZEU SA PUNA PASIUNE IN TOTII COPIII LUI, ACEȘTIA FIIND GATA SA PLATEASCA PRETUL PENTRU A ADUCE ”SHEKINAH ”– ”FLACARA ALBASTRA” A PREZENTEI LUI IN CASELE NOASTRE , IN BISERICA
Chivotul era o cutie din lemn de salcâm ( 1 m. -lungime si 70 de cm – lăţime şi înălţime), poleită cu aur curat pe dinăuntru şi pe dinafară. Chivotul era construit de Moise, conform instrucţiunilor primite de la Dumnezeu. Capacul său din aur curat era fixat de heruvimii din aur aşezaţi faţă în faţă cu aripile intinse. Spaţiul dintre ei a fost numit “ scaunul îndurării” şi acolo plutea flacăra albastră a prezenţei lui Dumnezeu (slava luminii – shekinah)
Noi vrem SLAVA LUMINII – SHEKINAH, PREZENŢA LUI, adică schimbare, dar să nu plătim preţul. Așa a făcut Uza care a vrut sa protejeze chivotul cum a crezut el că este mai bine, nu conform instrucțiunilor lui Dumnezeu. A dorit să transporte chivotul într-un car tras de boi. Aceasta l-a dus la distrugere.
Când David a încercat să aducă a doua oară chivotul la Ierusalim – a urmat instrucţiunile lui Dumnezeu. Nu era nevoie de un car tras de boi ci leviții trebuiau să poarte greutatea chivotului pe umerii lor. Aurul este unul dintre cele mai grele metale din lume. Boul este simbolul tăriei, bogăţiei, puterii. Prezenţa lui Dumnezeu nu o câştigăm prin puterea noastră fizică, prin bogaţiile şi abilităţile noastre ci ascultând de instrucțiunile lui Dumnezeu.
Leviţii au fost nevoiţi să poarte greul chivot pe umerii lor pe distanța de 16 km. La fiecare șase pași, leviții sacrificau câte un bou şi un viţel îngrăşat. Făceau încă şase paşi şi treceau din nou prin acelaşi proces al jertfei. Acei oameni au transpirat din greu.
”Au venit si au spus imparatului David: „Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit si a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom in cetatea lui David, in mijlocul veseliei. Cand cei ce duceau chivotul Domnului au facut sase pasi, au jertfit un bou si un vitel gras. David juca din rasputeri inaintea Domnului si era incins cu efodul de in subtire. Astfel a suit David si toata casa lui Israel chivotul Domnului, in strigate de bucurie si in sunet de trambite. Pe cand chivotul Domnului intra in cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastra; si, vazand pe imparatul David sarind si jucand inaintea Domnului, l-a dispretuit in inima ei Dupa ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui in mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; si David a adus inaintea Domnului arderi de tot si jertfe de multumire. (2 Samuel 6:12-17)

• SĂ NE RUGĂM SPECIAL PENTRU SLUJBA TRUPULUI LUI HRISTOS, PENTRU ELIBERAREA PLANULUI LUI DUMNEZEU PRIVIND BISERICA LUI PENTRU ACEASTĂ GENERAŢIE PRIN DEZVOLTAREA ŞI MANIFESTAREA DARURILOR SPIRITUALE CONFORM ORDINII DUHULUI SFÂNT!
Doamne, ajută-ne!

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ NE RUGĂM SI SĂ POSTIM SPECIAL PENTRU BISERICĂ?

   Ce este Biserica? Biserica este rezultatul misiunii Domnului Isus Hristos pe pământ și a jertfei Sale de la Golgota. Biserica Universală este alcătuită din toți creștinii născuți din nou din toate timpurile pe care care Hristos i-a răscumpărat prin jertfa Sa. Fiecare Biserică locală face parte din Trupul Său. Isus Hristos este Capul Bisericii Universale și al fiecărei Biserici locale.
Înainte de a fi fost proiectată forma vreunei familii, Dumnezeu a avut viziunea Bisericii. Perechea (Eva)care a fost luată din primul Adam, prefigura perechea celui de al doilea Adam – Hristos.
În Genesa citim: “Şi omul a zis: “Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!”, iar în Efeseni 5:30:
“ …noi (Biserica) suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”.
Dacă toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El şi dacă toate se ţin prin El (Coloseni 1:16-19) şi dacă Biserica este Trupul Lui, os din oasele Lui şi carne din carnea Lui, nu este posibil ca proiectul lui Dumnezeu pentru viaţa vreunui om, a unei familii să fie separat de viziunea lui Dumnezeu privind Biserica Sa! Biserica este rezultatul misiunii Domnului Isus pe pământ şi al jertfei Sale. Destinul special al fiecăruia dintre noi a fost proiectat în funcţie de viziunea lui Dumnezeu pentru Biserică, iar Biserica locală face parte din Biserica Universală a lui Hristos.
Progresul nostru spiritual, materializarea planului special al lui Dumnezeu pentru noi, sotii nostri si copiii nostri, sunt în strânsă legătură cu viziunea Lui pentru Biserica Sa.
Nu putem separa visul lui Dumnezeu pentru noi, soţii si copiii nostri de inima Lui pentru Preiubita Sa Mireasă – Biserica.
Cand slujim prin rugaciune si fapte dupa voia lui Dumnezeu pentru biserica, noi atragem binecuvantarea lui Dumnezeu peste familiile noastre.”
( fragment din cartea de studiu biblic ” Domnind peste împrejurările vieții”, din capitolul ”Familia și biserica în viziunea lui Dumnezeu.”)

Dumnezeu să ne ajute să iubim Biserica Lui! Amin! Și să nu uităm că Biserica este alcătuită din oameni imperfecți în curs de desăvârșire!

DESTINUL COPIILOR NOŞTRI ŞI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU SEMĂNAT ÎN VIAŢA LOR

   Ieri, parca – fetele mele erau fetite… Acum – cea mare e femeie casatorita, iar cea mica… urmeaza… Au trecut anii ca un vis, nu se vor mai intoarce, insa cuvintele de binecuvantare ale inimii de mama si rugaciunile ei adresate INIMII tatalui ceresc – au avut forta de a transforma in realitate visul lui Dumnezeu pentru ele. Cand fetele erau mici, impreuna cu sotul meu – am intrebat pe Domnul – ce personaje biblice sa luam ca referinta pentru destinul copiilor nostrii. Dumnezeu ne – a vorbit privitor la Ruth despre – personajul biblic -Daniel, iar pentru Rebeca – despre eroul Bibliei numit Iosif a cărui istorie o putem citi in cartea Genesa.
Ruth a absolvit Facultatea de Litere si are o ungere speciala in darul invataturii; slujeste, impreuna cu sotul ei invatand tineri si copii Cuvantul lui Dumnezeu. Editează carti si in curand va scrie carti.
Rebeca – este asemenea lui Iosif – cu un dar special de buna administratoare. Studiaza business si management in Londra, avand viziunea de a se intoarce in Romania cu resurse pentru cei in nevoi, de a fi parte a solutiei lui Dumnezeu pentru natiunea ei, precum Iosif.
„Ce vezi, Ieremio?“ l-a întrebat Dumnezeu pe proorocul Sãu dupã ce i-a spus: „Iatã pun cuvintele Mele în gura ta.“ „Vãd un vegheator“ a rãspuns Ieremia. Şi Domnul i-a zis: „Bine ai vãzut cãci Eu veghez asupra Cuvântului meu, ca sã-l împlinesc.“ (Ieremia 1:12)
În Vechiul Testament, pãrinţii care puneau mâinile peste copiii lor, transmiteau binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei, dar şi peste generaţiile urmãtoare. Putem face la fel semãnând peste copiii noştri Cuvântul viu al lui Dumnezeu. El va aduce rod dacã îl vom mãrturisi (proclama) peste ei declarând cã voia lui Dumnezeu va triumfa în viaţa lor. AMIN!

Fotografia postată de Ligia Seman.