Strigătul copiilor fără nume… în “Portrete din Cioburi”, de Ligia Seman!

Ce se întâmplă cu copiii fără nume? Care este statutul lor acolo sus, printre îngeri? Ce gândesc ei? Scriitoarea Ligia Seman îşi surprinde din nou publicul larg prin măiestria deosebită cu care creionează strigătul copiilor fără nume, în cartea “Portrete din Cioburi”, vol.II. Acest strigăt al copiilor avortaţi de către cele cărora cu greu li se poate atribui numele de “mame”, descris atât de bine de autoare încât aproape îl auzi, m-a şocat peste propriile aşteptări.

“Toţi copiii aceia, într-un cor care umplea parcă tot cerul şi se revărsa ca un torent de ape pe pământ, strigau: ” Noi nu avem nici un nume pe pământ! Noi suntem copiii fără nume! Noi am fost ucişi înainte de a ni se putea da un nume!” Vocea lor era ca un geamăt prelung, care apropiindu-se de pământ, se transformă. La impactul cu pământul, vocea copiilor nenăscuţi se materializa fie in calamitati naturale: cutremure, tsunami, revarsari de ape si alte lucruri de acest fel; fie în dezastre sociale: imense probleme financiare, războaie şi boli;

fie în crize teribile în familii: mame care nu se pot bucura de copiii lor în viaţă din pricina păcatului nemărturisit al avortului şi a traumelor pe termen lung, cauzate de rănile nevindecate lăsate în urmă de aceste crime, divorţ, copii care suferă pentru că părinţii lor nu se iubesc, femei singure şi chinuite. “

Ai şi tu în cer un copil fără nume? Ai da orice ca să poţi schimba trecutul? Inima ta e distrusă de acest păcat şi nu mai găseşti fericire în nimic, pe acest pământ? Apropie-te de Dumnezeu, imploră pentru iertarea Lui şi alege să-L slujesti, de acum înainte, în toate circumstanţele vieţii! Doar cu Dumnezeu mai poţi fi fericită pe acest pământ! De asemenea, legătura  cu Dumnezeu Creator este singura care îţi garanteaza faptul că, într-o zi, îţi vei vedea în ceruri, pentru prima dată, copilul nenăscut, cel fără nici un nume. Asigură-te deci că vei merge în ceruri: copilul tău te aşteaptă acolo cu suspine negraite!

Sursa: http://danieladelibas.wordpress.com/2011/10/02/strigatul-copiilor-fara-nume-in-portrete-din-cioburi-de-ligia-seman/

LAUDĂ…

Motto: Colt de rai, gust de slava viitoare când in mijlocul laudelor mele, Te cobori Tu, Prinţ al cerului si astfel contemplându-ti desăvârşirea, inima mi se mistuie de iubirea Ta si a mea pentru Tine.

Lauda mea –tărie clădită pe frumuseţile tale

Unsă cu untdelemnul bucuriei întinde braţele adorării.

Cu stropi de rouă in ochi si in inimă alerg spre Preaiubitul inimii

Surâsul întâmpinării Lui -cer senin si coruri de îngeri amuţind.

Văd umbrele firii cum se ascund in drumu-mi spre izvor.

Vasul zdrobit- fântână a Duhului cu ape adânci…

Eşti Tu aproape cu atingerea neţărmuirii să pot ţâşni

Să pot adulmeca mireasma grădinilor cu tămâia harului

Să uit de mine, sa mă pierd ca fiică de Împărat în brocardul odăilor

Tale.

Inima mea- strop de infinit în căuşul Celei mai mari Iubiri

Clipele ei -contemplări ale chipului Tău răsărit in zorii cântului meu

Slava Ta- scară din cer spre pământul cu pietre de aducere aminte

A ceea ce sunt si ceea ce eşti .

Tu- totul, iar eu şoapta de lauda, cânt al treptelor mantiei Tale.

Ligia Seman

ACUM, VEŞNICUL „EU SUNT” şi LA MULŢI ANI 2012 !

Înaintăm prin timpul care ne măsoară trecerea cu o veşnică viaţă adăpostită în trupurile noastre vremelnice- vase de lut păstrătoare de comori… Am obosi, ne-am consuma energiile prezentului în înaintarea noastră spre vârfuri, spre doruri de semnificaţii dacă, ne-ar fi dat dinainte să cunoaştem “traseele viitoare”… Trecutul ne-a învăţat însă, atât de clar lecţia că, pasul nostru înainte de a atinge culmea pentru a arbora steagul cuceritor al înălţimilor, trebuie să obosească şi să sângereze în lupta cu ceţile văilor adânci şi a stâncilor colţuroase. Mai desluşit însă ca oricând  in sinuozitea neînţeleasă a drumului,  am auzit ecoul vocii bunului Păstor: “Domnul e Lumina si Mântuirea… De cine să mă tem?” Si cum să te temi, oare când, chiar noapte fiind, stele licăresc  iar lumina lor nu e altceva decat reflectarea luminii Soarelui, dovada existenţei lui?  Chiar daca stelele din noapte nu-ţi dau suficentă lumina de a vedea mai departe cararea- iti pot da speranta că noaptea nu e altceva decât un timp premergator răsăritului şi domniei luminii. Şi să nu uităm: chiar dacă pentru pământeni sunt şi nopţi cu firmamente fără stele, nu şi pentru Dumnezeu… nici pentru cei ce privesc orizontul prin ochii Lui!

Cu ce ochi privim viaţa?  Vrând nevrând, gratiile timpului  ar vrea să ne imprime atmosfera de închisoare a unor trecuturi în care regretele ne apasă, iar viitorul ne înspăimântă. Ciudat, dar real de multe ori. Neglijăm să trăim prezentul, fără să ne dăm seama că tocmai în felul acesta arătăm ca nişte bieţi întemniţaţi ai timpului.

“Adam”-ul din noi a cărui fire păcătoasă am moştenit-o împreună cu legea degradării îşi cere tributul cu fiecare linuţă în plus  grafată pe coordonata  timpului vieţii noastre… Se petrece totul pe nesimţite… Dar  aşa cum spune Scriptura :“…chiar dacă omul nostru de afară se trece, omul nostru din lăuntru se înnoieşte din zi în zi… Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (1 Cor.4:16, 18)… Din nou pun întrebarea- “Cu ce ochi privim viaţa? ” De ce ne sunt privirile absorbite: de trecut, de viitor sau de Cel Ce s-a numit pe Sine  “EU SUNT CEL CE SUNT” -  un veşnic ACUM… “Trecutul Adam” a adus moarte, CEL CE ESTE şi s-a întrupat într-o fire asemănătoare umană a adus eliberarea trecutului şi viaţa din plin a prezentului şi viitorului”.

Având in vedere veşnicul ACUM a Celui pentru care nu există timp, mai adăugând şi faptul că in limba ebraică folosită de evreii din timpurile biblice nu exista decât timpul prezent, ne putem permite să traducem tradiţionala urare rostită la cumpăna anilor:  “La mulţi ani” cu “The best new moment”( Cel mai bun moment)!  Adică: nu lăsa să treacă pe lângă tine nici o oră, o zi formată din  clipe fără a o trăi bucurându-te de ceea ce are sens cu adevărat şi plângând pentru ceea ce merită!

Ce bine ar fi să punem la socoteală că  acest ACUM pe care noi îl  trăim ca pe ceva banal, fără responsabilitatea unui ecou veşnic…. acest ACUM îl trăiesc în acelaşi timp cu noi şase miliarde de oameni ai planetei. Poate că, în timp ce noi trăim acest ACUM unic şi ireversibil,  rătăcind în neiertări, neiubire, critici… gunoaie… – alţii din aceste miliarde de suflete, într-un colţ din aceeaşi lume pentru care Hristos a dat totul – în acelaşi ACUM mângâie cu  suflare de martir (mireasmă de cer) mâinile ucigaşilor prigonitori. În acelaşi  ACUM în care poate vărsăm lacrimi de autocompătimire pentru soarta noastră “ nedreaptă” pentru ceea ce consideram că trebuia să ni se dea sau să nu ni se ia-  undeva în lumea aceasta – rămân îngeri încremeniţi în faţa mărturiei inimii mulţumitoare şi a cântului de laudă ale acelor fiinţe considerate de noi peste măsură de nenorocite care văd  un mare privilegiu al divinităţii- jumătatea de cartof- hrana lor, răsplata unei zile întregi de muncă sau câteva linguri de orez… În paturile noastre calde ne frământăm îngrijorându-ne de “pâinea…” sau mai modern spus: “bussines”-ul zilei de mâine, în timp ce Domnul priveşte trist la noi, dar zâmbeşte în acelaşi timp, în acelaşi ACUM când sărmani oameni ai  străzii fără acoperiş deasupra capului fac din cutia de carton un Templu al gloriei Sale. Poate că în acelaşi ACUM când pumnul meu sau al tău a bătut în masă categoric şi neînduplecat în a-şi apăra drepturile, ori degetul meu s-a îndreptat acuzator spre greşeala fratelui- într-un alt colţ de lume o mână cade tăiată de fanaticii musulmani pentru simplul fapt că a ţinut o Evanghelie… O Evanghelie pe paginile căreia este scris despre CEL CE ESTE începutul şi sfârşitul că… El tăcea ca un miel în faţa acuzatorilor…  Şi câte nu ar mai fi de spus aici?… De fapt, ce puţin cunoaştem…

Cum ar fi viaţa unei lumi întregi, dacă n-ar exista Dumnezeu cu atotştiinţa, dragostea şi judecăţile Lui perfecte? Ar mai avea sens gândul bun, jertfa, renunţarea, lacrima, surâsul?… Ar avea sens ACUM pe care îl trăiesc dacă el ar fi doar un simplu  tobogan  spre nefiinţă şi uitare?…

“Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi”… Şi atunci, pentru noi- ce sunt anii?

Anii vietii noastre sunt lazile pline de comori care poartă in ele diamantele şi briliantele clipelor, orelor, zilelor din care  Dumnezeu  cu colaborarea noastră pregăteşte cununile  vesniciei…

“Fii credincios până la moarte” îndeamnă Hristos în Apocalipsa,  “ şi -ţi voi da cununa vieţii!”

Până la moarte înseamnă o viaţă întreagă:  clipă de clipă, zi de zi… an de an… până când pe coordonata timpului meu unic şi ireversibil se va grafa ultima liniuţă, ultimul ACUM pământesc…

Din toate aceste  ACUM-uri se va scrie cartea vieţii anilor mei  şi a tăi. Va fi aur, însă doar acele ACUM-uri trăite cu Hristos, restul va arde. Multi ani!- înseamnă, deci umblare  pas cu pas în credincioşie cu  Hristos, care e VIAŢA adevărată… Deci : „ LA MULŢI ANI 2012!”

 

Cartea “Portrete din Cioburi” prezentata publicului cititor din Chicago

Luni seara la biblioteca romaneasca din cadrul Centrului Cultural Romanesc din Niles, IL a avut loc lansarea cartii “ Portrete din cioburi” de Ligia Seman. La eveniment a participat autoarea cartii alaturi de sotul ei, iar in audienta au fost prezenti lideri din comunitate si romani din imprejurimile metropolei Chicago.

Cartea “Portrete din cioburi” este  rezultatul unei experiente profesionale atat ca si cadru didactic, care a predat religia la scoala, cat mai ales ca si consilier familial, lucru pe care il face intr-un cabinet de specialitate, in Hunedoara, alaturi de sotul ei, care este psiholog. Titlul cartii este unul extrem de frumos si totodata foarte sugestiv. Portretele zugravite in carte sunt ale unor oameni, iar cioburile sunt vietile acestora, pe care autoarea, cu ajutorul condeilului incearca sa le adune, sa le puna impreuna, sa le restaureze, folosind un adeziv special: Divinitatea.

Cele doua volume ale cartii sunt de fapt mai multe romane inglobate intr-unul singur. Este mai intai un roman de familie, in care sunt descrise personaje din trei generatii, apoi roman de dragoste, in care personajul principal este intelectualul roman din perioada de dinainte de 1989, care cauta iubirea adevarata. Povestirea se continua insa si dupa Revolutie chiar pana in zilele noastre.  Este apoi un roman socio-politic in care sunt prezentate moravurile societatii comuniste. Romanul trateaza subiecte precum relatiile premaritale, criza varstelor, crizele emotionale sau avortul. Cele doua volume ale cartii “Poertrete din cioburi” au o incarcatura psihologica foarte puternica,  personajele cautand un sens al vietii, al destinului, exprimandu-si frustrarile, framantarile, gandurile si trairile interioare. Este totodata un roman de factura crestina care incearca sa ofere solutii crestine la problemele curente ale vietii.

La lansare, Alina Vance redactor cultural si literar la ziarul romanesc Romanian Tribune din Chicago a facut o scurta introducere a celorlalte romane pe care scriitoarea Ligia Seman le-a scris, precum: “Funiile dragostei”, “Handicapul conştiinţei”, “Domnind peste imprejurile vietii”, sau “Tragedie şi triumf”,

Aceasta a spus ca : “Ligia Seman scrie nu doar literatură formatoare ci şi transformatoare, genul de scriitor care imbina arta scrisului cu arta pedagogica din dorinta de a interveni in formarea cititorului, de a contribui la transformarea acestuia. Romanul crestin are menirea de a-i arata cititorului, ca dincolo de experienta omeneasca limitata, se afla divinitatea.

În orice epocă, şi în zilele noastre, numeroşi tineri simt dorinţa profundă ca relaţiile dintre persoane să fie trăite în adevăr şi în solidaritate. Mulţi manifestă aspiraţia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaşte iubirea adevărată, de a întemeia o familie unită, de a ajunge la o stabilitate personală şi o siguranţă reală, care să poată garanta un viitor senin şi fericit. Voim ceea ce este mare, nou. Voim să găsim însăşi viaţa în vastitatea şi frumuseţea ei. Omul este într-adevăr creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastră este neliniştită până când nu se odihneşte în Dumnezeu. Dorinţa celei mai mari vieţi este un semn al faptului că el ne-a creat, că purtăm “amprenta” sa. Dumnezeu este viaţă, şi pentru aceasta orice creatură tinde la viaţă; în mod unic şi special persoana umană, făcută după imaginea lui Dumnezeu, aspiră la iubire, la bucurie şi la pace. Aşadar, înţelegem că este un contrasens a pretinde eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om să trăiască! Dumnezeu este izvorul vieţii; a-l elimina înseamnă a ne separa de acest izvor şi, în mod inevitabil, a ne priva de plinătate şi de bucurie: “De fapt, creatura fără Creator dispare”.

Cultura actuală, în unele zone din lume, mai ales în Occident, tinde să-l excludă pe Dumnezeu, sau să considere credinţa ca un fapt privat, fără nici o relevanţă în viaţa socială. În timp ce valorile care sunt la baza societăţii provin din Evanghelie – ca şi sensul demnităţii persoanei, al solidarităţii, al muncii şi al familiei -, se constată un fel de “eclipsă de Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat refuz al creştinismului şi o negare a comorii credinţei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profundă.

Literatura scrisă de Ligia Seman alege,în contrast, acea formă de comunicare prin intermediul căreia transmite şi demonstrează că îi pasă, că ceilalţi contează pentru ea. Care este această formă de comunicare? Este dragostea pentru semeni. Ligia scrie din dragoste pentru oameni. Pentru ca ei să înveţe din greşelile celorlalţi, să nu repete greşeli, să găsească vindecare, restaurare, să regăseasca liniştea universului interior; pentru ca ei să devină, să se dezvolte, să fie transformaţi. 

Intr-o lume in care tot mai mult este vehiculată ideea că totul se poate cumpăra, inclusiv iubirea, Ligia Seman aduce un mesaj inedit, proaspăt si revigorant: Iubirea se dăruie” concluzioneaza Alina Vance.

La finalul evenimentului scriitoarea a citi pentru publicul prezent cateva pasaje din unul dintre volume, apoi a raspuns intrebarilor celor prezenti si a primti mesaje de incurajare din partea lor.

http://rousa.blogspot.com/2011/12/cartea-portrete-din-cioburi-prezentata.html

 

Un popas de odihnă – Silvia Seman

Cineva ar putea sa ma acuze de predilectie dat fiind gradul de rudenie dintre noi despre afirmatiile ce le voi face . Pe linga faptul ca suntem cumnate suntem surori in Hristos . Suntem chemate sa slujim in ogorul evangheliei printre femei si ne leaga funiile dragostei cu aceeasi pasiune arzatoare de trage- diile si triumfurile femeilor.Avem aceeasi dorinta arzatoare sa le vedem atinse de dragostea lui Dumnezeu. Dorim ca El sa domneasca peste imprejurarile vietii. Orice fiinta umana in umblarea pe acest pamant a intampinat tragedie dar si triumf . Cand nu a ascultat si nu s-a lasat influentata de soapta celui viclean care doreste sa le inece in handicapul constiintei si a invinovatirii s-au ridicat din groapa pacatului si-au adunat cioburile si au primit un chip asemanator cu cel al Mintuitorului.

Ati recunoscut cartile scrise de Ligia Seman in paragraful anterior :”Funiile dragostei”, “Tragedie si triumf”, “Handicapul constiintei”, “Domnind peste imprejurarile vietii”, si ultima , cea mai noua si extensiva carte “Portrete din cioburi”. Carti care ne-au acaparat, ne-au introdus in lumi imaginare dar atat de asemanatoare cu lumea noastra, cu oameni diferiti dar normali incat urmaresti cuvintele si actiunile celor cunoscuti descoperind cu uimire similitudine intre ei si caracterele cartii.

Seara a inceput cu piese muzicale interpretate de Aura Raica venita special din Seattle si Lacrima Bergheano de la biserica Agape. Cu voci calde incarcate de sentimente cele doua ne-au pictat portretul Celui mai minunat dintre pamanteni. Mirele nostru iubit! Domnul Isus Hristos ! De multe ori captivate de vocile superbe de melodiile sublime simtind adanc ceea ce cantaretele transmiteau ne-am unit glasurile intr-un cor de multumire si adorare . Dorina Pricop din Hateg ne-a adus aminte cat de poetic este sufletul romanului prin versurile recitate artistic.

Pentru cei plecati intre straini departe de locurile natale, orice asociere cu ele , produce vibrari ale sufletului.Desi sunt plecata de mai bine de douazeci si cinci de ani din Hunedoara cand aud vorbindu-se despre acel colt de tara sunt cuprinsa de amintiri nostalgice si doruri vagi. Aderand la aceste sentimente multe femei din Hunedoara au participat la conferinta. Ligia traieste in orasul Hunedoara impreuna cu Tibi sotul ei si cele doua fice Ruth si Rebeca, amandoua studente. Participante din Simeria, Deva, Hateg, Cugir dar si mai de departe din Cluj, Sibiu, Baia-Mare s-au adunat precum albinele la stup. Departe de familie, de rudenii, de prieteni, ne-am reconstruit intr-o noua familie cu aceleasi nazuinte, aceleasi simtaminte si doruri, ne-am facut noi prieteni. Personal in aceasta biserica care este ca o familie vie, am crescut spiritual inconjurata si incurajata de grupul de surori-prietene. Bunatatea lor, credinciosia lor, ascultarea lor si sinceritatea lor sunt cateva atribute din lista
lunga care le da valoare deosebita. Cu cest grup am plans, am ras, am sarbatorit victorii si succese, ne-am rugat cu aceeasi inima. Ca o adevarata familie. Ligia s-a reantors pentu a doua oara in mijlocul acestei familii. Multe dintre participante, cititoare asidue au venit sa se intalneasca nu doar cu scriitoarea preferata ci cu o prietena caci Ligia prin sensibilitatea ei, prin rabdarea ei, s-a apropiat de inimile lor la un nivel intim.

S-a vrut ca o surpriza pentru Ligia. Lidera cu femeile in biserica Philadelphia, Ana Pop m-a invitat in fata ca sa prezint participantelor pe invitata noastra.

“Calcati pe urmele mele intrucit si eu calc pe urmele lui Hristos “, ne spune apostolul Pavel in 1Corinteni 11:1 Daca urmarim pe harta vremii sale gasim urmele pasilor sai peste tot. Referirea este spirituala dar si literala. Ligia este una dintre persoanele care le implineste pe amindoua. Literal pasii ei calca mai departe decat urmele pasilor apostolului Pavel. A vizitat pentru a sluji femeilor la conferinte intr-o multitudine de tari din batrana Europa. Acum a trecut oceanul Atlantic si-si lasa urmele pasilor de pe coasta de est pana pe coasta de vest.Cu aceste cuvinte am inceput prezentarea scurta. Spiritual, Ligia ne -a prezentat urmele pasilor si cresterea spirituala printr-o prezentare vizuala.Pe fondul muzical sfasaietor al unei viori cu influente traditional romanesti Ligia ne-a luat de mana si ne-a purtat in lumea ei. Lume pe care impreuna cu Tibi sotul ei, incearca sa o vindece, sa o incurajeze prin consiliere crestina. Fiinte umane cazute in prapastiile depresiei, zbatandu-se in noroiul pacatului, purtand in ele si pe umeri poveri greu de imaginat ne-au patruns in inimi prin prezentarea acestui mic film.

Ligia sta in fata audientei vulnerabila si transparenta , castigand inimile si atentia prin impartasirea zbaterilor, esecurilor si greutatile propii.Dindu-se exemplu de prelucrare de ridicare si recunostinta pentru tot ceea ce Dumnezeu a pus pe cararea vietii ei. Cele peste 200 de participante oprite la un popas pentru sufletul lor din rutina cotidianului si-au lasat poverile vietii si greutatile care le hartuiesc la usa si se racoresc sub finici ca poporul Israel la Elim , adapandu-se din izvoarele iubirii. Inimile lor s-au conectat la Sursa puterii. FII O SOLUTIE PENTRU DUMNEZEU, NU O VICTIMA A IMPREJURARILOR! este tematica prezentata de Ligia Seman .

- Un gest mic, o vorba buna, de multe ori ascultarea cu atentie si simpatie, o imbratisare sincera au intors suflete cazute din lumea pierzarii spre imparatia lui Dumnezeu.

-Dumnezeu foloseste putinul nostru cand il punem in mina Sa ca sa faca lucruri minunate si mari.

- Dumnezeu doreste ca noi sa ne uitam la cei din jur si sa-i vedem cu ochii Sai, sa simtim ce Domnul Isus simte pentru ei:compasiune si mila. El si-a dat viata pe cruce ca sa salveze sufletele dela moartea vesnica.

- Dumnezeu a avut in vedere vremea in care tu te vei naste pe acest pamant, circumstantele din timpurile acestea, luptele , neputintele, atacurile spirituale tipice vremii si te-a echipat cu tot arsenalul pentru a lupta si a supravietui.

- Nu o supravietuire amara, plina de infrangeri, ci o supravietuire plina de victorii zilnice.

- Pe cat de importanta este mantuirea individuala la fel de importanta este trairea noastra victorioasa plina de victorii spirituale si emotionale.

-”EU AM VENIT SA AVETI VIATA DIN BELSUG ” ne-a promis Domnul Isus. (Ioan 10:10).

Conferinta care a tinut peste doua ore s-a incheiat cu o masa de dragoste . Cu farfuriile incarcate de feluritele si gustoasele bucate, ne-am delectat prin discutii prelungite pana dupa ora 11:00 PM. Va ramane o seara de neuitat, de cercetare, de provocare si crestere spirituala. Un popas de odihna sufleteasca.

Silvia-Varvara Seman

Portland, OR – 10 noiembrie 2011

Lansare de carte la Biblioteca Romaneasca din Chicago

Conferinta pentru femei la Biserica Elim din Lawrenceville, Georgia

Într-o lume agitată, în care suntem mereu angrenaţi simultan în proiecte multiple, în care o nouă zi înseamnă de cele mai multe ori o nouă problemă, seara de vineri, 28 octombrie, 2011 pe care am petrecut-o în prezenţa unui numeros grup de femei in cadrul Conferinţei Femeilor organizată de catre Comitetul Doamnelor din cadrul Bisericii Elim din Lawrenceville, Georgia a reprezentat o oaza de linişte, un moment de introspecţie şi dătător de speranţă.

Invitata specială a acestei conferinţe a fost d-na Ligia Seman, romancieră de literatură creştină, ale cărei romane “Funiile dragostei”, “Handicapul conştiinţei”, “Domnind peste imprejurile vietii”, “Portrete din cioburi” şi “Tragedie şi triumf”, s-au bucurat de un real succes, fiind bine primite şi apreciate atat in România cat şi în America, în randul diasporei romane. Multe dintre participantele acestei conferinţe sunt cititoare fidele ale romanelor d-nei Lâgia şi întreaga seară a pastrat tonul unei reuniuni intime între prietene. D-na Ligia Seman locuieste în Hunedoara, este casatorită şi impreună cu soţul ei, Tibi are doua fete, Ruth şi Rebecca. Pornind de la povestea vieţii sale, pe parcursul a doua ore, d-na Ligia a captivat atenţia tuturor celor prezente printr-o dezbatere intersantă şi educativă asupra tematicii alese “Cum sa nu te prăbuşeşti într-o lume care se clatină?” Mamă, fiică, soţie, soră-tot mai des, noi femeile ducem pe umeri “greul” emoţional al unei familii. Făurite cu o parte emoţională mai puternic conturată, noi femeile filtrăm totul prin prisma sentimentelor. “Cu răbdare, dragoste, şi credinţă în Dumnezeu, noi, femeile”- a spus d-na Ligia Seman-“putem să mutam muntii. Fiti înţelegatoare cu soţii şi copiii vostri, rugaţi-va impreună cu ei, şi lucruri care uneori nu se pot spune vor fi descoperite prin rugăciune”.

Înzestratată cu o vastă educaţie literară dar şi o bogată cunostinţă biblică, d-na Ligia ne-a transmis mesajul şi crezul personal care o definesc: dragostea şi supunerea faţă de Dumnezeu, iubirea şi slujirea prin dragoste fată de soţ si copii, compasiunea şi inţelegerea în familie, exemplul de familie pe care doar o mamă şi un tată-uniţi şi puternici în dragostea lor faţă de Dumnezeu şi faţa de celălalt-pot să îl ofere copiilor.

Pe langă latura literară a activitaţii sale, d-na Ligia ne-a împartaşit din activităţile dansei conduse in cadrul Cabinetului de Consiliere Familiala din Hunedoara. Prin dansa, am avut acces la drama personală a anumitor persone ale caror destine tragice ne-au întristat dar totodată şi mobilizat in dorinţa noastră de a nu fi pasive şi de a ajuta pe cat ne stă in putinţa acţiunile de binefacere organizate de către familia Seman.

Seara s-a incheiat cu o discuţie liberă între toate toate persoanele prezente şi o delicioasă gustare pregatită cu mult talent culinar de către gospodinele bisericii Elim, carora le mulţumim pentru generozitatea lor de gazde. Aş dori sa îi mulţumesc pe această cale d-nei Ica Avram, soţia pastorului Cosmin Avram, liderul spiritual al bisericii Elim, pentru invitaţia adresată de a participa la această conferinţă şi totodata d-nei Ligia Seman pentru cuvintele şi sfaturile înţelepte oferite tuturor celor prezente.

Maica Tereza spunea “Nu putem face cu toţii lucruri mari, dar putem face lucruri mici cu multă dragoste”. Vă invit să urmaţi acest percept în viaţa de zi cu zi, şi să nu uitaţi ca a fi o prezenţă activă, pozitiva şi benefică în viaţa celor din jur, a oferi un cuvânt bun, optimist, un ajutor moral sau material după posibilitaţile fiecareia dintre noi este o datorie morală şi creştinească. ( Mara Circiu)

 Sursa: http://confluente.ro/Puterea_cuvantului_conferinta_femeilor_din_cadrul_bisericii_elim_.html

Conferință pentru femei la Biserica Penticostală Elim din Chicago

http://popaspentrusuflet.wordpress.com

Reportaj audio – Lansare “Portrete din cioburi” la Iaşi

Dupa lansarea cu succes la Suceava , Alexandria Librarii a lansat si la Iasi  romanul in doua volume al Ligiei Seman « Portrete din cioburi » intr-un ambient placut si in prezenta unui public avizat.

Doamna Angela Furtuna – scriitor, critic literar – a prezentat-o pe Ligia Seman ca fiind genul de scriitor care imbina arta scrisului cu arta pedagogica din dorinta de a interveni in formarea cititorului, de a contribui la transformarea acestuia ; genul de scriitor preocupat mai mult de aspectul etic al lumii in care traim aflata in degringolada decat de experimentele artistice literare care se petrec astazi.

« Aceasta lansare ne-a reconfirmat faptul ca genul de literatura scrisa de Ligia Seman, cu mesaj etic, pedagogic, psihologic si terapeutic, este foarte necesar pe piata actuala a valorilor culturale romanesti mai ales in conditiile unei societati aflate in deriva, in cautare de modele. Iata ca unele din aceste modele pot fi furnizate de scriitorul de literatura crestina » – a mai spus doamna Angela Furtuna.

Doamna Mariana Dvorszich – profesor, publicist – a vorbit despre noutatea romanului, despre ceea ce aduce nou romanul Ligiei Seman in literatura romana.

«  Portrete din cioburi » este in acelasi timp roman de creatie si roman de analiza psihologica. Autoarea are capacitatea de a ancora analiza psihologica in creatie si invers prin reverberatiile celor doua, cu o mana de maestru » a afirmat doamna Dvorszich.

Doamna Margareta Lupascu – profesor, realizator de programe radio – in discursul sau a spicuit cateva aspecte din istoria literaturii romane pentru ca reamintindu-ne sa intelegem care este locul de drept a literaturii crestine in cultura romaneasca.

« O istorie a culturii romanesti inafara culturii si civilizatiei crestine este imposibil de realizat » – a fost concluzia.

Despre autoare si romanul ei, a spus : « Întro societate în care tot mai mulţi işi conjugă existenţa cu verbe precum : merit, mi se cuvine, sunt, vreau, iar aceste verbe au devenit metoda lor de comunicare, literatura scrisă de Ligia Seman alege,în contrast, acea formă de comunicare prin intermediul căreia transmite şi demonstrează că îi pasă, că ceilalţi contează pentru ea. Care este această formă de comunicare? Este dragostea pentru semeni.

Ceea ce dă o mare greutate romanului Ligiei Seman este faptul că « Portrete din cioburi » este o carte pentru fiecare dintre noi! Autoarea vrea să descoperim şi să ne descoperim mai mult, să înţelegem şi să ne întelegem mai bine, să descoperim soluţii la problemele noastre şi să găsim vindecare pentru rănile noastre. »

Ascultati reportajul audio aici:

sursa: vorbabuna

Ligia SEMAN – un itinerar al vietii si cartii crestine

Poeta si romanciera hunedoreanca Ligia Seman a debutat literar in cenaclul „Lucian Blaga” al tineretului indrumat de subsemnatul intre 1974- 1995.  Provenind dintr-o familie  traumatizata, la un moment dat a  plecat din cenaclu, ( si bine a facut), mergand la biserica penticostala din orasul Hunedoara.  I-am pretuit talentul, pe atunci scria doar poezie, una tensionata de starile abisale, de suferinte psihice  refulate prin scrisul literar, alegoric, narativ, poetizant uneori.
Cum eu eram supravegheat de „ organe”, care imi reprosau ca „ agiti spiritele tinerilor”, mi-a spus ca e mai bine pentru ea si pentru calea ei, a vietii ei. Ulterior s-a casatorit ( Seman), si are doua fete, ne intalnim uneori si vorbim una- alta. I-am girat cu placere doua intalniri cu public, una la liceul unde ea preda  un curs de evanghelizare ( ?) , la „ concurenta” cu preotul ortodox, alta la o lansare ampla cu public larg, cititori din biserici si persoane cu dizabilitati. Am elogiat si atunci, pe merit, alaturi de pastorul Gligor Hada, vechi prieten al meu si al familiei mele pentecostale.
La revolutie, am obtinut acte din sediul securitatii locale, cu „ tabele de tineri elevi infestati religiosi”, note informative pe care directorii erau obligati sa le dea la partid… Ligia era si ea printre acestea. M-au acuzat ca eu am trimis-o ( ?!) la pocaiti, deoarece si eu sunt fiu de pastor pentecostal…Nu i-am spus, ca sa nu ii otravesc copilaria. Un lucru e clar : Ligia scrie pentru a se mantui prin scris, in felul ei…Secretul este A CREDE si a nu marturisi mincinos, stramb, cu voie ori fara voie.
A publicat in tara cel putin  trei romane de factura crestina, neoprotestanta., avand sprijin la editurile de resort din Oradea si altele.Romanele ei sunt oarecum didactice, cu multe trimiteri biblice, deci au caracter formativ, apostolic, oarecum. Dupa 1989, avand studii teologice baptiste, a fost profesoara de religie in invatamantul hunedorean. „Nemeritat de ingrata a fost soarta” literara a Ligiei Seman, mai ales anii adolescentei. Romanul „ Funiile dragostei”, debut oradean, cuprinde 300 de pagini de naratie moderna, intesata de citate biblice, intr-o epica structuralista moralizatoare- didactica. Cartea evoca memorabil si dramatic anchete securistice in randul studentimii unui oras din vestul tarii si consecintele asupra unor destine. Personajele sunt concis creionate, tensiunea starilor deseori exploziva. Catarsic, dar si initiatic, acest prim roman al ei a fost excelent salutat de cititorii din tara si strainatate.

Modernitatea travaliului epic se intrepatrunde cu apelurile (recursurile) la Noul Testament. Capitolele sunt intrepatrunse, modulare, cu insertii psalmice, cronologic, amintind tehnica cinematografica (montajul eseistic); memoria  este ceea ce psihanalistii numesc „ regresiune in memorie”, telepatie auto- indusa, uneori  voalata de „ falsa memorie”, datorata frustrarilor, este zguduita de trauma psihica a Sistemului activistic- securistic, vizand individul si masificarea lui in societatea docila, robotizanta. Supravietuirea este de fapt subvietuire, iar efectul este „ handicapul constiintei”, stergerea – sau spalarea- memoriei – creierului, de fapt paranoizarea prin inregimentare, schizofrenizarea.Unica solutie este credinta in divinitate si iubirea  de aproapele in sens crestin. Ligia Seman cea  din poeziile dintai, terifiate si sindromice ale unei patologii a alienarii individului in societatea „ multilateral dezvoltata” , a optat pentru roman insa substanta prozei ei a ramas lirica. Dupa evenimentele din 1989, suntem debusolati si singuri, chiar daca nu am fost indoctrinati, cum generatia ei e salvata de „timp” si schimbarea socanta” – Provincia Corvina nr. 3, 1997.

Fin psiholog al personalitatii decazute dar si a colectivitatii ce devine complice , prin lasitate si instrainare  sinelui, – conform relatiei patologice sadomasochiste, victima- calau, Ligia Seman (foto) controleaza ingenios constructia romanesca, situatiile ce se succeda si culmineaza in desfasurarea dramatica pe care o numim stigmatica. Ceea ce in anii adolescentei Ligiei era inflamabil in metafore ca intr-un „ delir controlat”, subtextual, s-a deschis in romanele ei ca o ramificare semantica pe verticala unui arbore ancestral, revigurat de aerul tare al Libertatii de exprimare si de confesiune. In ambele romane, personajele – cheie sunt urmarite de implacabilul unui determinism ateu, in care instanta divina intervine pedepsitor- justitiar si uneori iertator. In vidul tenebros al ateismului, entitatea umana se va surpa, opturarea constiintei (sinelui) conducand la autodistrugere. Ligia Seman scrie romanul continuu al acestei dileme existentiale si vocatia ei teosofica este o chemare  si un efect sublim al vindecarii. De la bantuire spre mantuire, am spune.Drumul vietii ei este „ magic” unul al scrierilor ei cu verva evanghelica. Sunt convins ca ea va finaliza ceea ce a inceput, efectul exorcizant si catarsic al scrisului ei – se transfera terminologic in teoria moderna a literaturii.

Criza comunicarii s-a adancit, aparenht paradoxal, deoarece o  criminala inductie dinspre profanul devenit seismic ca un siaj ce se amplifica  -  feed back -  (nu am spus placebo!), criza candva resimtita dramatic in orasul  sarac de pe dealul Hunedoarei,  este evocata indraznet si cu har narativ,  prin perfidia unor forte ocultate si disimulate in „ salvatorii neamului” ce s-au reincarnat (impielitat) dupa lovitura  cripto-comunista  din 1989 si imediat  – inocularea diversoponista a ideii ca” toata natiunea este vinovata” de totalitarismul acum prabusit, aparent agonic, dar stihial activ si oricand gata sa revina.  Aceasta umbra planeaza cumva in romanele ei.

Dupa debutul  Ligiei  Seman, tacerea anumitor medii literare in jurul primului roman, era complice „ handicapului constiintei” pe care Ligia Seman il va relua in  romanul ulterior, cvasi-alegoric si cu accente autobiografice. Am avut bucuria fostului ei mentor literar de a o prezenta publicului, in acea sala unde erau si cativa asistenti in suferinta, unii in carucioare cu rotile. Puternicul suflu evanghelic al literaturii Ligiei Seman grevat pe un talent innascut si intarit de conduita  proprie si  experimentul  misionaristic  al propriei ei vieti, al familiei si prietenilor,  pot fi garantia unui traseu modern – modern- apostolic in care implicarea ferventa a scriitorului in societate este modelatoare. Am evocat in doua carti de memorialistica ale mele. Poate e monstruos, insa AZI se stie ca „ revolutia” a fost facuta de unii din securitate si altii din sericiile secrte ale Armatei, olalta cu activistii de teapa lui Iliescu- Brucan Bruckhar),  Petre Roman ( Neulander), gen. Militaru, Guse, etc.  si o cohorta intreaga de altii. Cui ii mai pasa ca personajele obsedante ale Ligiei, ale noastre, s-au metamorfozat  cameleonic, ca niste ventriloci ai Raului ? Istoria o scriu mereu cei care tradeaza chiar cauza pe care , vezi Doamne, o pledeaza demagogic. Iar VRAJBA este cheia succesului distrugerii Fiintei nationale…
Reluand acest text dupa cativa ani, spre a-l semnala dlui Octavian Curpas, adaug ceva poate semnificativ: ii cunosc efortul de a  fi primita in USR, numai ca stiu foarte bine ca exista o atmosfera complicata in acest sens, daca nu chiar o retinere fata de literatura religioasa a confesiunilor netraditionale din Romania. Un alt motiv al retinerii este presiunea multora de a intra in USR pentru „ avantajul” de primi un procent la pensie, din fondul fostei Uniuni; numai ca sunt preferati doar cei care au cotizat ani multi la fostul Fond Literar. Poate astea nu sunt relevante, insa pentru mine, sunt, deoarece fac parte din viata mea ( literara). Ligia va confirma calitatile de scriitoare, indiferent de incercarile vietii ei, traumatizante, ca ale multor romani.

Eugen Evu, academician, membru al USR din Romania.
*Articol aparut in Revista Agero si in Romanian Vip